Verbul a invalida nu face parte dintre cele foarte des folosite în limba română. Aria sa de utilizare este mai ales domeniul juridic, însemnând „a constata şi a declara nevalabile anumite acte de procedură”. Atunci când este vorba despre procedee electorale şi de reprezentare, verbul se referă la „a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaţilor la conferinţe sau la congrese interne ori internaţionale”. Cele mai des utilizate sinonime sunt a infirma şi a abroga.

Cu mai multe detalii, subliniem că se pot invalida acte, alegeri, legi, mandate, testamente etc., ce devin lipsite de valabilitate, sunt considerate nule, fiind, în consecinţă, lipsite de putere juridică. Este interesant faptul că, pentru aceste situaţii, nu se foloseşte termenul invalid, care are cu totul altă semnificaţie. Astfel, acesta se referă la „(persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă)” fiind sinonim cu infirm, mutilat, schilod şi venind din latinescul invalidus, pe filieră franceză – invalide.

Dincolo de toate aceste sensuri, în experienţele noastre de zi cu zi, trăim intens invalidările pe care ni le transmite viaţa. Facem presupuneri, construim iluzii, luăm de bune legi pe care noi le-am inventat, tragem concluzii şi credem că am înţeles toate. Deseori, pe neaşteptate, ne lovim de un implacabil: invalid!

Trebuie să o luăm de la capăt, să demontăm tot raţionamentul, să punem minus în dreptul unor sentimente şi să ne reevaluăm sorţii de izbândă. Cu puţin noroc, descoperim că am crescut, nu mai suntem aceeaşi, iar întregul proces – deşi dureros – poate fi dus la bun sfârşit. Până la urmă, ceva tot trebuie să se valideze!