Atunci când susţin cu tărie că dragostea este cea mai puternică forţă a universului, nu mă refer exclusiv la dragostea dintre un bărbat şi o femeie. Din câte am observat, şi dragostea pentru bani poate avea acelaşi rol pentru unii dintre noi; nu pentru mine, deci n-o să insist pe tema asta.

Mă voi opri, legat de motoare care mişcă lumea, la un verb care în viaţa mea înseamnă foarte mult: a împrieteni. Ce mi s-a părut interesant de la bun început, a fost lipsa de ambiguitate a acestui cuvânt: marchează, simplu, a deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. Frumos e faptul că are trei direcţii de manifestare: eu pot să mă împrietenesc cu tine, tu poţi să te împrieteneşti cu mine, dar se foloseste acelaşi cuvânt şi dacă altcineva ne împrieteneşte pe unul cu celălalt (adică face să ne împrietenim). Iarăşi interesant este faptul că există grade diferite ale acestui sentiment, de la amiciţie până la dragoste, dar pentru toate este folosită aceeaşi vocabulă, care presupune stabilirea unor relaţii bazate pe afecţiune deosebită, încredere şi stimă reciprocă, pe idei şi pe principii comune (în fine, uneori dragostea n-are-a face cu principiile, dar sunt bune când sunt).

Continuare »

Verbul a (se) mulțumi are o origine foarte interesantă (din formula de urare la mulți ani!). Se folosește, în primul rând, cu valoare intranzitivă – „a exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut”, dar și ca tranzitiv – „a răsplăti, a recompensa pe cineva” sau „a satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura”. Accepția reflexivă a termenului se referă fie la „a fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult”, fie la utilizarea lui în registrul popular „a se lăsa de ceva, a renunța la…, a se sătura de…”.

De asemenea, poate însemna „a rosti o urare către cineva” sau „a închina paharul cu băutură”, dar și „a saluta pe cineva, urându-i bună ziua”. Cuvântul este folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă, pentru „a răspunde cu recunoștință, căldură etc. la un salut sau la o urare” ori „a exprima recunoștința pentru ospitalitate, pentru un dar, un ajutor, un sfat etc.”

Există o serie de structuri care au același sens, în contexte diferite: a aduce mulțumiri, a-și arăta recunoștința, a arăta gratitudine, a refuza cu politețe. Iar sinonimele sunt foarte numeroase: a accepta, a admite, a aproba, a blagodari (divinității), a compensa, a consimți, a despăgubi, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi, a răsplăti, a recompensa, a satisface.

Sunt puține cuvinte atât de potrivite la finalul unui an și începutul unuia nou. Dincolo de tradiționala urare din care derivă (acel „la mulți ani!” care se referă la vremurile frumoase ce vor veni), se cuvine să aducem mulțumiri pentru toate cele trecute. Cred că uităm deseori să facem asta, pentru că e în firea omului să-și dorească mai mult pentru mâine, uitând să aprecieze ce are azi.

Prin urmare, m-aș gândi să mulțumesc acum pentru toată frumusețea anului ce a trecut, dar și pentru toate lacrimile, pentru sănătatea celor care au rămas cu noi, fără a uita de liniștea celor care au plecat. Mulțumiri pentru toate reușitele și pentru învățăturile venite din eșec, pentru toate bucuriile și toate enervările, pentru toate călătoriile extraordinare, pentru toate prieteniile neuitate, pentru toate cele înțelese ori iubite făr-a le pricepe. Pentru toate planurile împlinite sau amânate. Pentru toate iubirile apuse și, deopotrivă, pentru cele ce vor veni. Un an bun să avem!

Continuare »

OxfordDictionaries.com conţine un număr record de termeni în folosinţă uzuală şi, spre deosebire de varianta tipărită, ţine pasul cu toate ariile, de la argou la hashtag-uri. De curând, 300 de noi termeni au fost adăugaţi în dicţionar, printre care „cringey”, „yas”, „craptacular” şi „haterade”, aceasta indicând cât de incredibil de rapid evoluează limba.

Este de asemenea o modalitate fascinantă de observa cum unele tendinţe au câştigat teren în ultimul timp. Mulţumită bloggerilor culinary, care militează pentru alimentele bio, ne întâlnim cu termenii „fitspo”, „aquafaba” (apă de năut folosită în bucătăria vegană), „ras-el-hanout” (tocana condimentată nord-africană), „pad kee mao” (fel de mâncare sud-est asiatic din orez şi tăiţei), „gochujang” (paste coreene condimentate) şi „superfruit”. Din sfera reţelelor de socializare avem „image board” şi „video selfie”.

Continuare »

Verbul a (se) abate vine din latinescul abbattere, prin franțuzescul abattre, și are numeroase sensuri, verbul având valoare reflexivă, dar și tranzitivă sau intranzitivă, după caz. Este determinat uneori prin „din drum/cale” și echivalent, în primul rând, cu a (se) îndepărta, a devia, a divaga, fie de la o direcție inițială, fie – cu sens figurat – de la o normă sau regulă fixată, de la o linie de conduită sau de gândire etc. Un al doilea sens se referă la „a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial)”.

Deseori, termenul are în vedere fenomene ale naturii, calamități, nenorociri („a se produce în mod violent; a veni, a cădea pe neașteptate, cu furie, cu forță”) sau idei, toane ori capricii („a trece cuiva ceva prin minte”, sinonim cu a apuca, a cășuna, a distrage, a năzări, a sustrage, a veni), dar și vești, noutăți – situație în care este sinonim cu a întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. De asemenea, cuvântul poate avea în vedere acțiunea de „a doborî/culca la pământ” ori de „a-și întoarce ochii, căutătura”. Dintre antonime, dicționarele menționează a (se) îndrepta.

Continuare »