Verbul a opune înseamnă, în primul rând, „a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc.”, în timp ce un al doilea sens se referă la „a pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a evidenția prin comparație contrastul dintre ele”. Evident, cuvântul poate fi folosit și cu valoarea sa reflexivă.

Verbul are și un sens specializat, folosit în matematică, însemnând „a fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri”. Verbul vine din latinescul opponere, pe filieră franceză – opposer (după modelul lui a pune).

Continuare »

Verbul a zădărnici s-a format din termenul zadarnic, ce are în limba română atât valoare adjectivală, cât şi adverbială („care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil”). Acesta din urmă vine, prin derivare, de la un substantiv neutru foarte rar utilizat ca atare – zadar (moştenit din slavă), funcţionând doar în structuri de tipul „în zadar”.

Analiza acestei familii lexicale m-a dus cu gândul la faptul că, într-adevăr, o limbă fură din stânga şi din dreapta tot ce se poate, dar nu-i plac întotdeauna toate cuvintele pe care le găseşte. Iar mai apoi, nu se lasă până nu le aclimatizează oarecum, până nu le naturalizează, până nu şi le face proprii cumva…

Continuare »

Verbul a (se) strica este foarte bogat în semnificaţii şi are o mulţime de sinonime. Înseamnă, în sensul său cel mai extins, „a (se) transforma din bun în rău”, fiind echivalent cu a (se) deteriora, a (se) degrada, a (se) defecta. Se foloseşte legat de lucruri care sunt distruse pentru a ajunge la ceva din interiorul lor sau aflat dincolo de ele (de exemplu, ouă, uşi, încuietori etc.) – situaţie în care cel mai utilizat sinonim este a sparge. De asemenea, se poate referi la materii organice – „a se descompune sub acţiunea agenţilor exteriori distructivi”, ori la aer – „a deveni greu respirabil din cauza unor substanţe sau mirosuri neplăcute, nocive”, stabilind sinonimie cu a (se) altera.

Se are în vedere efectul, rezultatul final – distrugerea, uneori subliniind şi intenţia – „a împiedica buna desfăşurare a unei acţiuni, a se pune de-a curmezişul” – sinonim cu a tulbura, a zădărnici. Dincolo de toate, verbul este asociat foarte des cu greşeala – „a pricinui stricăciuni, daune, lipsuri”, ori cu inutilitatea – „a fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situaţie” – sinonim cu a vătăma. Deseori, implică şi vinovăţia – „a greşi, a se face vinovat de ceva”, mai ales atunci când este vorba despre a dăuna unei alte persoane – „a influenţa pe cineva în rău, a corupe”. Se poate strica sănătatea cuiva, starea sufletească sau morală, limba vorbită; se pot strica prietenii, farmece, petreceri, planuri, înţelegeri, legi, vieţi.

Continuare »