Verbul a (se) porni a ajuns la noi din slava veche și are extrem de multe semnificații, datorită utilizării sale la scară largă. Probabil cea mai cuprinzătoare definiție are în vedere acțiunea de „a pleca din locul în care se află, a se pune în mișcare, părăsind locul inițial, a se îndrepta spre ceva”, semnificația presupunând, prin extindere de sens, același lucru cu verbul a merge. Celălalt sens foarte utilizat este „a se apuca să facă ceva, a începe o acțiune de o durată oarecare”.

De asemenea, termenul se poate folosi despre mijloace de locomoție sau obiecte care se deplasează – „a (se) pune în mișcare”, despre fenomene ale naturii – „a se declanșa, a se dezlănțui”, despre mașini, motoare etc. – „a începe să funcționeze ori a pune în funcțiune” ori despre stări – „a aduce (în mod intenționat) într-o stare de iritare, îndemnând la acțiuni dușmănoase”.

Dintre sinonime, în funcție de context, dicționarele menționează pe a (se/o) apuca, a ațâța, a conduce, a demara, a (se) dezlănțui, a (se) duce, a expedia, a incita, a iniția, a instiga, a izbucni, a îmboldi, a începe, a îndemna, a întărâta, a (se) mișca, a pleca, a prinde, a provoca, a (se) pune, a purcede, a stârni, a stimula, a trimite. Sunt foarte interesante și expresiile în care se folosește: a porni cu stângul, a porni cu dreptul, a porni judecată, a porni grea, a porni de la lingură.

Continuare »

Verbul a (se) îmbărbăta se formează prin derivare, de la substantivul masculin bărbat, cu prefixul în-, și înseamnă „a(-și) insufla bărbăție, a căpăta curaj, avânt”. Poate fi sinonim cu a (se) încuraja, a (se) îndemna, a (se) însufleți, a stimula, a susține, sau cu a (se) alina, a (se) consola, a (se) mângâia. Dintre antonime, sunt menționate în dicționare a deprima, a (se) descuraja, a (se) înfricoșa, a (se) speria.

Cuvântul acesta este expresia celui mai profund sentiment de solidaritate, pentru că acțiunea pe care o denumește se manifestă în momente critice, atunci când fiecare dintre noi are nevoie să sprijin ori de consolare. Este simbolul aprecierii și al prieteniei, al încrederii pe care o avem unii în alții și al convingerii că totul va fi – în final – bine! Singura problemă a termenului este referirea explicită la bărbați, dar sensul nu mai respectă de mult această restricție, născută, probabil dintr-o realitate concretă, acum uitată.

Continuare »

Verbul a zădărnici s-a format din termenul zadarnic, ce are în limba română atât valoare adjectivală, cât şi adverbială („care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil”). Acesta din urmă vine, prin derivare, de la un substantiv neutru foarte rar utilizat ca atare – zadar (moştenit din slavă), funcţionând doar în structuri de tipul „în zadar”.

Analiza acestei familii lexicale m-a dus cu gândul la faptul că, într-adevăr, o limbă fură din stânga şi din dreapta tot ce se poate, dar nu-i plac întotdeauna toate cuvintele pe care le găseşte. Iar mai apoi, nu se lasă până nu le aclimatizează oarecum, până nu le naturalizează, până nu şi le face proprii cumva…

Continuare »

Verbul a (se) deştepta se referă la elemente dintre cele mai neaşteptate şi mai puţin apropiate ca semnificaţie. Este extrem de controversat din punct de vedere etimologic, pentru că cercetătorii nu pot cădea de acord asupra termenului de origine. Pare însă a funcţiona de multă vreme în limbă, lucru ce explică multitudinea de trimiteri semantice. Sensul denotativ (principal) al termenului sugerează ieşirea dintr-o stare… vegetativă, identică sau similară cu somnul, de pildă letargia, ameţeala, reveria sau visarea. În acesta caz, sinonimele sunt a (se) trezi, a (se) scula.

Prin extindere, verbul se poate folosi pentru orice alte forme vii, incluzând aici revenirea la viaţă, învierea naturii primăvara, sau pentru toate tipurile de trăire afectivă (sentimente, dorinţe, chiar idei), cu grade diferite de intensitate, de la a (se) ivi, a apărea, a (se) înfiripa, a înmuguri, a încolţi, a (se) contura, până la a suscita, a stimula, a (se) înviora, a (se) însufleţi, chiar a (se) stârni, a (se) dezlănţui. Sensul cel mai complex se referă la trezirea dintr-o formă de „adormire” mai subtilă, pentru a ajunge la starea de sesizare conştientă a vieţii şi a ceea ce se întâmplă, deci „a deveni conştient, a ajunge să înţeleagă, să-şi dea seama de realitate”, chiar „a căpăta mai multă inteligenţă”.

Continuare »