Verbul a (se) cocoța are etimologie necunoscută și este tranzitiv și reflexiv, însemnând „a (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat”. Termenul are un sens figurat – „a (se) ridica, a (se) înălța, a promova într-un post sau la o situație fără a merita, într-un mod dubios” și funcționează sub mai multe variante fonetice: a (se) cocoți, a (se) cucuța, a (se) gogoța, a (se) gurguța.

Sinonimul cel mai evident e a (se) cățăra, iar verbul pare să aibă unele legături cu și mai fainul a (se) cucuia – despre care nu știm nici el de unde vine. Ceilalți termeni echivalenți sunt destul de numeroși: a se ridica, a se sui, a se urca, a se aburca, a se țuțuia, a se burica, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, a se pupuia, a se suliga.

Continuare »

Verbul a (se) doftorici s-a format din forma populară doftor a substantivului doctor, având chiar și o formă mai apropiată de acesta din urmă – a doctorici, folosit în registrul familiar. Termenul înseamnă, mai întâi, „a îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice”, dar poate fi echivalent, atunci când se folosește reflexiv, cu „a se trata, a se vindeca (în urma unui tratament)”.

În mod surprinzător, sinonimele sunt extrem de numeroase: a căuta, a îndrepta, a înfiripa, a îngriji, a însănătoși, a întrema, a înzdrăveni, a lecui, a reface, a restabili, a ridica, a tămădui, a trata, a vindeca. Niciunul nu mi se pare că sună, însă, atât de interesant. Iar doftoriceala este, unde mai pui, la îndemâna tuturor în era internetului.

Continuare »

Verbul a promova are câteva sensuri, dintre care cel mai cunoscut (cel puţin aşa mi se pare mie, prin natura ocupaţiei mele) se referă la „a declara pe cineva absolvent al unui an de învăţământ, permiţându-i trecerea în anul următor”, deci „a termina cu succes o clasă sau un an de învăţământ”. Sensul acesta este, de fapt, o particularizare a unuia mai extins, care are în vedere „a ridica, a înainta pe cineva în funcţie, în grad, într-o demnitate”.

O altă semnificaţie a termenului are în vedere dimensiunea ideologică şi se poate referi la idei, cauze, doctrine. Înseamnă „a susţine făcând să capete (o largă) răspândire, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte”. De la acest sens pleacă cea mai nouă accepţie a cuvântului, care funcţionează în publicitate şi care înseamnă „a organiza campania de lansare a unui produs pe piaţă”.

Termenul nu are foarte multe sinonime, dar acestea sunt diferite de la un sens la altul. Pentru primul pot fi amintite a trece (clasa), a avansa, a înainta, a înălţa, a ridica, în timp ce antonimele lipsesc aproape cu desăvârşire – am găsit doar a retrograda. În ceea ce priveşte cel de-al doilea sens, verbele echivalente sunt a susţine, a sprijini, a propaga, a difuza, chiar şi sintagma a face cunoscut.

Continuare »

Verbul a învia face parte dintre acelea care au suferit, în noul DOOM, importante modificări. Conform noii norme, indicativul prezent are formele eu învii/înviez, tu învii/înviezi, el învie/înviază, în timp ce conjunctivul este el să învie/învieze. Înseamnă în primul rând „a reveni sau a readuce la viaţă, a deveni din nou viu (după ce a fost mort)”, putându-se referi şi la vegetaţie – „a renaşte după sfârşitul iernii, a începe să se dezvolte din nou”.

Desigur, cele mai multe utilizări ale termenului sunt de natură metaforică. Cuvântul se foloseşte cu privire la memorie – „a reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire”. Exceptând credinţele religioase şi basmele, în care personajele pot fi readuse la viaţă, verbul este utilizat mai curând în formă negativă, tocmai pentru a sublinia imposibilitatea unui astfel de act – „morţii nu mai învie” se spune.

Continuare »

Verbul a (se) lungi face parte din fondul vechi al limbii, format de la un adjectiv provenit din latină. Are destul de multe sensuri, referindu-se, până la urmă, la creştere, fie că este vorba despre lungime – „a (se) face, a deveni mai lung”, fie despre înălţime – „a creşte în înălţime”, fie că se referă la volum – „a mări cantitatea”, fie la timp – „a face să dureze (mai) mult”. În registrul familiar, termenul se foloseşte pentru acţiunea de „a se culca, a se întinde pe ceva, pentru a se odihni”.

Cele mai interesante rămân, fără îndoială, sintagmele – care sunt multe şi extrem de expresive, cu frumoase întorsături de cuvinte. Se pot lungi urechile de foame („a răbda de foame, a fi flămând”), se pot lungi ochii sau căutătura a drum („a fi dornic de a pleca departe”), i se poate lungi cuiva nasul („a deveni obraznic”), se poate lungi pasul („a merge mai repede, a se grăbi”), se poate lungi vorba („a vorbi mai mult decât trebuie”) sau, dimpotrivă, există a nu mai lungi vorba („a întrerupe discuţia”).

Continuare »