Verbul a medita are sensuri care vin din două zone diferite: unele dintre ele au legătură cu „a gândi, a reflecta îndelung asupra unui lucru”, iar celelalte cu „a ajuta, în afara orelor de curs, să-și pregătească lecțiile, examenele”. Voi lăsa la o parte, deocamdată, cea de-a doua categorie și mă voi ocupa doar de prima, care pare mai diversă.

Termenul vine din franceză (méditer), este o moștenire din limba latină (meditari) și se construiește adesea cu prepozițiile „la” și „asupra”. Cele două sensuri învechite ale sale se referă la „a examina ceva din toate punctele de vedere”, dar și la „a pune ceva la cale, a organiza pe ascuns” (referitor la acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile).

Mai rar, verbul este utilizat cu sensul de „a-și reprezenta în minte, a pregăti îndelung în gând” – pentru planuri, lucruri idei. Toate acestea fiind zise, echivalentele pot fi extrem de numeroase și variate: a analiza, a aprofunda, a cerceta, a chibzui, a considera, a cugeta, a examina, a gandi, a investiga, a judeca, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a raționa, a reflecta, a studia, a țese, a urmări, a urzi, a visa.

Continuare »

Verbul a (se) mândri este un derivat al cuvântului de bază mândru, de la care ia și sensurile principale – „a fi mândru (de ceva sau de cineva), a trăi un sentiment de mândrie, a fi plin de orgoliu”. Sinonimele sunt, într-un mod interesat, nuanțate de sensul adjectivului, putând avea atât conotații pozitive, cât și negative: a (se) făli, a (se) fuduli, a se îngâmfa, a (se) lăuda.

Unul dintre cele mai ciudate aspecte ale termenului este o serie sinonimică ce m-a luat prin surprindere, menționată de Dicționarul de sinonime din 2002: a chibzui, a cugeta, a se gândi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta. Găsesc relativ surprinzătoare acceptarea lor, întrucât se face, astfel, referire la un sens învechit al verbului. Mă întreb dacă se mai folosește pe undeva…

Continuare »

Verbul a (se) oglindi vine din limba slavă – oglendati, având atât o dimensiune tranzitivă, cât și reflexivă. Cea mai des utilizată explicație este „a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă”, fiind sinonim cu a (se) răsfrânge, a (se) reflecta. O serie sinonimică ce m-a surprins este alcătuită din a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări.

Valoarea reflexivă se folosește și despre oameni (deși apare destul de rar și, de obicei, cu oarecare intenție stilistică) – „a se privi în oglindă, a se admira privindu-se în oglindă” , sau cu sens figurat, despre stări, fenomene, acțiuni etc. – „a apărea ca un reflex al anumitor împrejurări, a fi înfățișate de ceva, a-și găsi expresia sau ecoul”.

Continuare »

Verbul a prevedea face pare din familia lexicală a lui a vedea, cu particula pre-, după modelul franțuzescului prévoir, și înseamnă, în primul rând, „a deduce (din fapte care precedă și care au legătură cauzală) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple, plecând de la unele date cunoscute în prezent”, situație în care este sinonim cu a anticipa, a se aștepta, a bănui, a intui, a preconiza, a presimți, a previziona, a prognoza, rar de tot – a prești sau a prejudeca.

Cel de-al doilea sens se referă la legi, regulamente, îndrumări, condiții sau dispoziții legale și stabilește echivalență cu a fixa, a indica, a menționa, a preciza, a prelimina, a (pre)scrie, a specifica, a stabili, a stipula. Termenul poate avea în vedere și acțiunea de „a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare”, adică a dota, a echipa (de pildă, uzina cu instalații sau mașina cu alarmă). Varianta reflexivă este învechită și regională, însemnând „a se vedea prin ceva”, adică a se întrevedea, a se întrezări, dar și a se oglindi, a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, a transpărea.

Continuare »

Verbul a reflecta manifestă două dimensiuni semantice diferite (fiind vorba, prin urmare, de două cuvinte care doar întâmplător au aceeaşi formă, adică omonime). Se poate referi, pe de o parte, la răsfrângerea direcţiei de propagare a luminii (razelor, undelor, sunetelor în general), în momentul atingerii suprafeţei de separaţie a două medii diferite. Termenul este studiat conştiincios la fizică (nu ne pricepem) şi prezintă echivalenţe de sens cu a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni în mediul iniţial după contactul cu alt mediu (asta sună aproape poetic!). Dintr-un alt punct de vedere, mergând pe ideea de re-creare a unei imagini, cuvântul are sinonime precum a (se) oglindi, a înfăţişa, a reprezenta, a reda, a exprima, a zugrăvi, chiar a-şi găsi expresia. Vorbim astfel despre filme/poveşti/articole care reflectă realitatea, sau despre chipuri/feţe/gesturi ce reflectă sentimente, dar şi despre foarte obişnuita reflectare în oglindă sau proiectare a imaginii pe orice suprafaţă lucioasă.

Continuare »

Verbul a gândi are o sumedenie de accepţii, unele extrem de diverse. Cel mai superficial, întrucâtva, sugerează formarea unei idei despre un lucru, un altul se referă la pătrunderea cu mintea în profunzimea lucrurilor, mergând chiar până la sublinierea calităţilor creative ale spiritului uman, a originalităţii ideilor despre obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare. Astfel privind lucrurile, sinonimia cu a reflecta trimite frumos la oglindă, sugerând capacitatea omului de a-şi răsfrânge în mental lumea în care vieţuieşte.

Răsărite deci într-un univers complex al reprezentărilor, gândirile pot avea forma unor idei fulgerătoare („a-i trece prin minte că”), a unor convingeri sau credinţe personale („a crede, a socoti că”), a unor repere folosite în luarea deciziilor („a lua în considerare”), a unor amintiri („a evoca în memorie sau în imaginaţie”), a unei înţelegeri superioare asupra lucrurilor („a-şi da seama sau a fi conştient de”), a unor dorinţe ori finalităţi („a proiecta în gând, a avea în intenţie să”), ori a unor creaţii inedite („a inventa, a concepe ceva concret sau abstract”).

Continuare »