Verbul a prevedea face pare din familia lexicală a lui a vedea, cu particula pre-, după modelul franțuzescului prévoir, și înseamnă, în primul rând, „a deduce (din fapte care precedă și care au legătură cauzală) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple, plecând de la unele date cunoscute în prezent”, situație în care este sinonim cu a anticipa, a se aștepta, a bănui, a intui, a preconiza, a presimți, a previziona, a prognoza, rar de tot – a prești sau a prejudeca.

Cel de-al doilea sens se referă la legi, regulamente, îndrumări, condiții sau dispoziții legale și stabilește echivalență cu a fixa, a indica, a menționa, a preciza, a prelimina, a (pre)scrie, a specifica, a stabili, a stipula. Termenul poate avea în vedere și acțiunea de „a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare”, adică a dota, a echipa (de pildă, uzina cu instalații sau mașina cu alarmă). Varianta reflexivă este învechită și regională, însemnând „a se vedea prin ceva”, adică a se întrevedea, a se întrezări, dar și a se oglindi, a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, a transpărea.

Povestea asta cu predictibilitatea este la mare căutare în sistemul educativ, căci totul trebuie calculat, așezat în statistici și rostit în termeni măsurabili. Și, până la un punct, este un lucru de înțeles: lucrăm după planificări, folosim numeroase metode (căutându-le pe cele mai eficiente), prelucrăm date concrete și obținem rezultate palpabile – în mod evident, nu are cum să fie totul la voia întâmplării. Ceea ce pierd mulți din vedere este factorul uman, care este, până la urmă, o eternă surpriză.

Nu toți elevii evoluează conform predicțiilor făcute la începuturile lor școlare, nu toți absolvenții confirmă așteptările pe care profesorii le au de la ei. Oricine are un copil în casă știe că răsturnările de situație ori revoltele și răzvrătirile de tot felul sunt la ordinea zilei… Și totuși, de la profesori se cere precizie matematică în trasarea parcursurilor școlare ale copiilor și anticiparea fără greș a finalităților procesului educativ. Ceea ce este imposibil. Niciun profesor nu poate prevedea succesul sau insuccesul în viață al elevilor săi. Tot ce poate să facă este să ofere, la catedră, varianta sa cea mai bună, uman și profesional. Și să spere că asta va fi suficient.