11 feb.

a testa

Verbul a testa apare, de fapt, de două ori în dicționare, cu sensuri complet diferite, deși venite amândouă din franțuzescul tester. Primul sens este o surpriză pentru mine și se folosește în aria juridică – „a da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament”, care are o conexiune cu latinescul testari.

Celălalt sens – „a supune pe cineva unui test, a face un test” – este legat de substantivele test și testare, așa cum ne este tuturor cunoscut, presupun.

În primul caz, sinonimele verbului sunt a lăsa, a lega, a testălui, iar în cel de-al doilea – a încerca, a proba. Despre primul nu vă pot spune încă mare lucru… m-am gândit de câteva ori în viața asta să-mi fac testament, dar lucrurile mele nu sunt foarte complicate din acest punct de vedere. Despre teste știu însă multe.

Continuare »

11 iul.

a corobora

Verbul a corobora vine din latină (corroborare) pe filieră franceză – corroborer. Este un termen livresc, pentru care, în dicționare, nu există nicio definiție propriu-zisă, sensul său fiind lămurit doar prin sinonimii. Se folosește cu referire la fapte, afirmații, ipoteze și este echivalent, în funcție de context, cu a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a consolida, a da putere, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține.

Un sens mai vechi al termenului se pare că se avea în vedere organismul uman și organele sale, însemnând „a face mai viguros” (sinonim cu a fortifica, a întări). Cele două dimensiuni ale termenului îmi par strâns legate, dar acest din urmă sens nu se mai regăsește în vorbirea curentă. Sensul actual surprinde, așa cum s-a văzut, prin numărul extrem de mare al sinonimelor.

Continuare »

10 iun.

a verifica

Verbul a verifica are în dicţionare două sensuri de bază. Primul dintre acestea se referă la „a supune ceva unui control, pentru a constata dacă acesta corespunde adevărului, cerinţelor, calităţii sau anumitor date”. Astfel, se pot verifica date, noutăţi, teze sau afirmaţii, dar şi motoare, aparate, maşini, sinonimele fiind, în aceste cazuri, verbe precum a încerca, a proba, a revedea, a revizui.

Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, sub un aspect mai complex ce necesită un proces mai îndelungat, verificarea se poate referi la persoane, însemnând „a cerceta pe cineva (ori activitatea cuiva) pentru a vedea în ce măsură corespunde funcţiei sau calităţii pe care o deţine sau care i se încredinţează”. În acest caz, sinonimele sunt – în funcţie de felul verificării – a cerceta, a controla, a examina, a inspecta.

Continuare »

23 apr.

a (se) încerca

Verbul a (se) încerca are mai multe sensuri care mi-au părut aproape la fel de cunoscute şi utilizate. Presupune, mai întâi, „a verifica un lucru spre a-i controla însuşirile”, stabilind, deci, sinonimie cu a proba. De aici derivă cunoscuta expresie pe încercate(lea) (cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe), dar şi o posibilă prelungire înspre încercarea calităţilor oamenilor – pentru că reflexivul se referă la „a-şi măsura forţele în luptă cu cineva”.

Din acest punct şi până la sensul care pare a stabili una dintre caracteristicile definitorii ale rasei umane, nu mai e decât un pas. Verbul trimite la „a întreprinde un lucru ca exerciţiu, de probă, a face tentative”, definindu-ne pasiunea pentru căutare, afirmându-ne dorinţa de a depăşi limitele şi potolindu-ne setea de mai mult, mai bine. Căci încercarea ne cere să demonstrăm strădanie, silinţă, căutare, perseverenţă şi permite cunoaşterea prin proprie experienţă.

Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro