08 aug.
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. |
O mother, darling mother, lost in time’s formless haze
Amidst the leaves’ sweet rustle you call my name always;
Amidst their fluttering murmur above your sacred grave
I hear you softly whisper whene’er the branches wave;
While o’er your tomb the willows their autumn raiment heap…
For ever wave the branches, and you for ever sleep. |
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi o dată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. |
When l shall die, beloved, do not beside me mourn,
But break a branch of blossom that does the lime adorn,
And take it very softly, and plant it at my head;
I’ll feel its shadow growing as on the soil it’s shed;
And watered by the tears that you for sorrow weep…
For ever grow that shadow, and l for ever sleep. |
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. |
And should it be together that we shall die one day,
They shall not in some cemet’ry our separate bodies lay,
But let them dig a grave near where the river flows
And in a single coffin them both together close;
That l to time eternal my love beside me keep…
For ever wail the water, and we for ever sleep. |
| Mihai Eminescu |
traducere de Corneliu M. Popescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
2 comentarii - Comenteaza! Recomanda!
04 iul.
– „Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?”
– „De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Veştejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!” |
„Why do you wail, o forest trees,
Forest, without rain or breeze,
Your branches ill at ease?”
„How indeed should I not wail
When the hours of summer fail!
Nights grow longer, days get short,
On my branches few leaves caught,
And the winds with bitter sword
Drive my chorister abroad;
Autumn winds that forest flay,
Winter near, spring far away.
How indeed should I not groan
When my singing birds have flown,
And across the frozen sky
Flocks of swallows hurry by,
And with them my fancies fly
Leaving me alone to sigh;
Hurry on as time in flight
Turning day half into night,
Time that o’er the forest rings
With a fluttering of wings…
And they pass and leave me cold,
Nude and shivering and old;
For my thoughts with them have flown,
And with them my gladness gone!” |
| Mihai Eminescu |
traducere de Corneliu M. Popescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
23 mai
În zădar în colbul şcolii,
Prin autori mâncaţi de molii,
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,
Şi pe foile lor unse
Cauţi taine nepătrunse
Şi cu slovele lor strimbe
Ai vrea lumea să se schimbe.
Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ ¬
Ci trăieşte, chinuieşte
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte. |
Vainly in those dusty classrooms
And throughout moth-eaten volumes
Do you strive to find life’s beauty
And fulfill its inmost duty,
And in vain on greasy pages
Do you seek the gist of sages,
Nor with their contorted wording
Can you change the world’s unfolding.
No amount of bookish learning
Has the answers to your yearning,
So live life until you pass,
All that suffering amass,
And you’ll hear the growing grass. |
| Mihai Eminescu |
traducere de Paul Abucean |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 mart.
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar’ pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. |
To not forget our loving, should I a sign implore?
I’d ask for you, but dearest, you are your own no more.
Nor do I beg a flower from in your golden hair;
Forgetfulness, beloved, is but my single prayer. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
01 feb.
Când iar începe-a ninge
Mă simt de-un dor cuprins.
Mă văd, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, şi nins. |
When it starts snowing again
I feel caught by a longing.
Far off I see myself, on a road,
Snowed on, slowly, walking. |
Sub streşină, cerdacul
Se-ntunecă mâhnit;
Stă rezemată-o fată
De stâlpu-nzăpădit. |
Wistfully, the balcony grows
Darker under the eaves;
Against the pillar piled
With snow, a girl leans. |
| George Bacovia |
traducere de P. Jay |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
18 ian.
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme. |
When memory of bygone days
My spirit would detain
Down long and often trodden ways
I travel the past again. |
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele. |
Above your house are lit as then
The same bright stars of old,
That shone those summer evenings when
My passion’s tale I told. |
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună. |
And through the branches’ silver lace
The moon peers from above.
As when midst lovers’ warm embrace
We whispered of our love. |
A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii. |
Our hearts a solemn vow then took
To love for ever and aye;
While tenderly the lilac shook
Its blossoms on our way. |
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de isvor
N-au încetat să plângă, |
Could ever such a love as ours
In night’s oblivion wane,
While still among the thirsty flowers
The bubbling springs complain; |
Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi? |
While still above the woods asleep
The moon her journey plies;
While still your lips their beauty keeps
And coaxing are your eyes? |
|
|
| Mihai Eminescu |
traducere de Corneliu M. Popescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!