| Te uită cum ninge decembre, Spre geamuri, iubito, priveşte — Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. |
See how December snows… Look there by the window, my dear — Tell them to bring in more embers, Then we can hear the fire roar. |
| A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. |
Straying flakes have dropped since last night Until now – and it‘s fine weather; Clouds, like bags of blue-black leather, Westwards burst, yet o‘er the village Hang together. |
| La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, şi monoton… — Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. |
At windows , autumn plays a funeral march In monotone, a waltz of mourning… — Come, Let‘s waltz, my darling, through the drawing-room To the tune of autumn‘s mortuary dirge. |
| Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, şi solemn, — Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. |
Listen, as the music clearly sounds Across the stately, antique, solemn park, — From sorrow-laden wooden instruments At windows, autumn plays a funeral march. |
| Acum, suspină valsul, şi mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind… — Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. |
Now as the waltz sighs, softly whispering, O let me clasp you to me now… — And come, Let‘s waltz, my darling, shrieking as we turn To the tune of autumn‘s mortuary dirge. |
| George Bacovia | traducere de P. Jay |
| Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei-Sale. |
Mighty emperor is the forest, High dominion does he wield, And a thousand races prosper ‘Neath the shelter of his shield. |
| Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai – Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri – Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele şi stea între femei Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. |
Arise again, beloved, out of the waves of time With your long golden tresses and marble arms sublime; Your face that now transparent and pale as wax is pale Is shaded by the shadow of sorrow’s clinging veil! Your timid smile caressing does rest within my eyes, O star amidst fair women, o queen of starry skies; Your head upon your shoulder its wealth of beauty lays And in your eyes of wonder I’m lost and weeping gaze. |
| Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin. |
Out of the void’s dark vapours may you once more uprear, That to my heart I clasp you, beloved angel dear, That I in nameless weeping above your face may bend And on your lips forever my burning kisses spend. While your cold hand unheeding I clasp against my breast, Closer, yet still closer, against my bosom pressed. |
| Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele în jos În trista amintire a visului frumos… Zadarnic după umbra ta dulce le întind Din valurile vremii nu pot să te cuprind. |
Alas, not thus the darkness gives back its own again; Now through its icy vapours I see your shadow wane. With hanging arms and helpless once more I am alone Before a dream unending of hours that have gone; In vain with arms outstretching my soul your shadow craves, Dear one, I cannot reach you amidst time’s rolling waves. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
| Acum, când scade rata natalităţii-n ţară, şi vindem prunci de gata pagânilor de-afară, |
As births have been declining on our land indeed, and we have been consigning to heathens our breed, |
| ni-i dor de vremea-n care n-aveam habar de planning şi, la răstimpuri rare, facând amor în trening, |
we miss the old-time dawning when innocence was blessed, when no one knew of planning and we, completely dressed, |
| cu plapumile puse în cap, până-n aprilie, şi-n şoaptă, ca să nu se audă în familie |
made love under the cover of our goosedown quilt, (like any old-time lover we shared a sense of guilt) |
| (sau la vecinii care, habar n-aveau de planning, şi, la răstimpuri rare, făceau amor în trening |
unheard by nosy neighbors (who planning knew nought of, and never did us favors, but sometimes did make love |
| sau lenjuri anti-baby, pe înfundate, ca să nu-i dibuie efebii şi fetele din casă), – |
in anti-baby linen, and yes, completely dressed, restrained and barely grinnin’ to not awake the rest). |
| eram ceva mai plodnici şi cu prasilă multă… Pentru că, dragi logodnici, copiii nu rezultă |
Those were the times of wonder, of „breed or disappear”… So, those of you who ponder betrothing someone dear, |
| din liberul arbitru, ci din fatalitate, – după ce bei un litru de proastă calitate. |
remember this: the reason why babies are put forth is not free will (it isn’t!) but wine of little worth. |
| Şerban Foarţă | traducere de Paul Abucean |
© 2026 blog.ro-en.ro