| Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. |
‘Tis eve on the hillside, the bagpipes are distantly wailing, Flocks going homewards, and stars o’er the firmament sailing, Sound of the bubbling spring sorrow’s legend narrating, And beneath a tall willow for me, dear one, you are waiting. |
| Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; |
Sparkling haze, across the heavens Rising slow the sliver moon, She has gathered from the water And upon the pastures strewn. |
| S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. |
In the valley many flowers On the cobwebs jewels strung, Countless gems, of countless colours, On the cloak of evening hung. |
| Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină, |
O’er the lake the clouds in passing Cast a soft transparent shade, Which the ripples rolling boulders With their radiance invade. |
| Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. |
Came at night a little maiden Silently the reeds among, And a rose of flaming scarlet On the water surface flung. |
| Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al Sfintei Miercuri; |
For her own sweet image gazing, Marvelled how the ripples stirred… Ay, that lake is long enchanted By the Saint Mercuri’s word. |
| Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al Sfintei Vineri. |
Flung a rose of flaming scarlet That the water’s mirror blurred… Scarlet roses are enchanted By the saint Veneri’s word. |
| Ea se uită… Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. |
Long she gazes. Hair soft golden, O’er her face the moon’s pale light, While within her eyes of violet All times fairy-tales unite. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
| – „Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieţii mele. |
„You ride the clouds and range the sky Your net about the stars cast; But do remember dear at last My soul can never soar so high. |
| Cu perdelele lăsate, Şed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. |
With the curtains drawn together, At my table of rough wood, And the firelight flickering softly, Do I fall to thoughtful mood. |
| Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce îşi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii hotar. |
Two candles, tall sentry, beside an earth mound, A dream with wings broken that trail to the ground, Loud flung from the belfry calamitous chime… ‘Tis thus that you passed o’er the bound’ries of time. |
| Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit, O umbră călătoare se-ntinde-ncet şi trece, Precum un râu de munte când gheaţa s-a topit Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece. |
O’er the plain whose breast is verdant with the quiv’ring corn-blades’ sheen Comes a shadow slowly creeping, slightly darkening the green, Spreading, as an eager streamlet, that was erst by frost congealed, Now at last its banks o’erflowing fills and floods the neighbouring field. |
| E umbra unor nouri albii, uşori, mărunţi Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţi; Ei vin în mezul zilei c-un surd şi tainic sunet Şi, ca semnal de viaţă, aprind în cer un tunet. |
‘Tis the shadow of some cloudlets, white and fleecy, fraught with rain, That come creeping ‘neath the sunshine building up a mountain chain; With a faint mysterious murmur, like an all- but-stifled sigh. They steal onward, darkly, dimly, till a flash lights up the sky! |
| Văzduhul bubuieşte!… pământul desmorţit Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde, Şi de asprimea iernei simţindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. |
Hark! the heavens’ bellowing thunder ! Dost thou hear the joyful cries That, responding to the signal, from th’ awakened earth arise Î Now she knows herself enfranchised from long winter’s stern control; Youthful vigour swells her bosom — buoyant gladness fills her soul. |
| La răsărit urare! Urare la apus! Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus, Se-nalţă ca s-asculte mult vesela fanfară Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară. |
As she bids a joyous welcome to the tidings from the West! See! a flight of stately eagles, high above the mountain’s crest, Onward swooping pause to listen to the heavens’ mighty strain, That proclaims amid the cloudland, „Sweet Springtime is come again”. |
| Vasile Alecsandri | traducere de William Beatty-Kingston |
© 2026 blog.ro-en.ro