18 dec.
When men were all asleep the snow came flying,
In large white flakes falling on the city brown,
Stealthily and perpetually settling and loosely lying,
Hushing the latest traffic of the drowsy town;
Deadening, muffling, stifling its murmurs failing;
Lazily and incessantly floating down and down:
Silently sifting and veiling road, roof and railing;
Hiding difference, making unevenness even,
Into angles and crevices softly drifting and sailing.
All night it fell, and when full inches seven
It lay in the depth of its uncompacted lightness,
The clouds blew off from a high and frosty heaven;
And all woke earlier for the unaccustomed brightness
Of the winter dawning, the strange unheavenly glare:
The eye marvelled—marvelled at the dazzling whiteness;
The ear hearkened to the stillness of the solemn air;
No sound of wheel rumbling nor of foot falling,
And the busy morning cries came thin and spare.
Then boys I heard, as they went to school, calling, |
Când duşi dormeam noi toţi, sosi ninsoarea-n zbor:
Cădeau fulgi mari peste cetatea cafenie
Ce se-adunau în strat pufos, tiptil, stăruitor,
Stingând în toropita urbe forfota târzie;
Blând sugrumând şi învelind orice murmure;
Tot pogorând mereu mai jos, cu lenevie;
Cernând căsuţe, străzi, zaplaz, sub văluri pure;
Gropi şi unghere netezea plutirea-i calmă,
Egalizând şi rotunjind orice conture.
O noapte-ntreagă ninse, şi câng gros de-o palmă
Ajunse afânatul troian al zăpezii uşoare,
În cerul geros s-a spart a norilor valmă;
Şi toţi s-au trezit mai curând în bizare lucoare
A zorilor iernii, ciudaţi, necereşti, scânteind,
Iar ochiul uimit fu, uimit de albeaţa atotbiruitoare;
Urechile numai tăcerea văzduhului prind;
Nici umblet de om n-auzeai, nici icnind harabale,
Chemările zorilor zornici firave şi rare fiind;
Apoi auzii hărmălaie de prunci tropotind înspre şcoale; |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
02 oct.
Into love and out again,
Thus I went, and thus I go.
Spare your voice, and hold your pen-
Well and bitterly I know
All the songs were ever sung,
All the words were ever said;
Could it be, when I was young,
Some one dropped me on my head? |
Ba-s îndrăgostită, ba deloc,
Astfel mă duc, astfel mă întorc.
Lasă vorba, pune jos stiloul:
Ştiu ce-i vechi şi ştiu şi noul,
Ce a fost cântec s-a cântat,
Toate vorbele s-au spus;
Când am fost mică, m-au lăsat,
Cred, în cap să cad, de sus. |
| Dorothy Parker |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
07 aug.
My sweetest Lesbia, let us live and love,
And though the sager sort our deeds reprove,
Let us not weigh them. Heaven’s great lamps do dive
Into their west, and straight again revive,
But soon as once set is our little light,
Then must we sleep one ever-during night. |
Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deşi-înţelepţii zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopţii se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăşi în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină. |
If all would lead their lives in love like me,
Then bloody swords and armor should not be;
No drum nor trumpet peaceful sleeps should move,
Unless alarm came from the camp of love.
But fools do live, and waste their little light,
And seek with pain their ever-during night. |
De-am trăi cu toţi în dragoste anume,
Nici săbii şi nici lanţuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe şi trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna şi pe domnul.
Dar proşti sunt mulţi, stingând mereu a lor lumină –
Ei merg cerşind dureri spre noaptea ce-o să vină. |
When timely death my life and fortune ends,
Let not my hearse be vexed with mourning friends,
But let all lovers, rich in triumph, come
And with sweet pastimes grace my happy tomb;
And Lesbia, close up thou my little light,
And crown with love my ever-during night. |
Când moartea va sosi şi-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogaţii în iubiri să-mi fie-aproape
Şi în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regeşte în noaptea ce-o să vină. |
| Thomas Campion |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
15 mai
| A nun takes the veil. |
O tânără se călugăreşte. |
I have desired to go
Where springs not fail,
To fields where flies no sharp and sided hail
And a few lilies blow. |
Să merg, dintotdeauna mi-am visat,
pe calea primăverii etern înmugurite,
pe câmpuri ce de grindini aspre-s ocolite,
în locul unde vezi doar crini în leagăn eterat. |
And I have asked to be
Where no storms come,
Where the green swell is in the havens dumb,
And out of the swing of the sea. |
Şi am cerut să fiu a zării
unde furtuni nu nasc nicicând,
iar verdea hulă amuţeşte blând
în porturi, sustrasă zbuciumului mării.
|
|
|
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
01 mai
As kingfishers catch fire, dragonflies draw flame;
As tumbled over rim in roundy wells
Stones ring; like each tucked string tells, each hung bell’s
Bow swung finds tongue to fling out broad its name;
Each mortal thing does one thing and the same:
Deals out that being indoors each one dwells;
Selves — goes itself; myself it speaks and spells,
Crying Whát I dó is me: for that I came. |
Aşa cum pescăruşii iau foc, tot astfel şi libelulele se-aprind
şi cum, de pietre rostogolite peste ghizduri, sună fântâna cea rotundă,
ciupite, strunele vorbesc, iar fiecare arcuită undă
de clopot află-o limbă, să-şi zvârle numele făţiş, cu jind.
Creaturile, cu unul şi acelaşi lucru ocupate fiind,
despică de fapt unicitatea fiinţei ce-o adăpostesc profundă;
cu un perpetuu eu însumi locvace, fascinant, oricare se confundă.
El ţipă: Pentru-a mă făuri pe mine doar mă vezi viind. |
I say móre: the just man justices;
Keeps grace: thát keeps all his goings graces;
Acts in God’s eye what in God’s eye he is —
Chríst — for Christ plays in ten thousand places,
Lovely in limbs, and lovely in eyes not his
To the Father through the features of men’s faces. |
Dar eu spun altfel: cel drept iradiază un spirit justiţiar,
păstrează harul şi astfel îl dăruie faptelor lui toate,
devine în ochii lui Dumnezeu ceea ce este pentru El – chiar
un Hristos, deoarece Hristos apare-n joacă în locuri depărtate,
desăvârşit în fiinţă, desfătător pentru privire, dar
nu a lui ci-a Tatălui, prin chipuri în eternă varietate. |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 apr.
My window shews the travelling clouds,
Leaves spent, new seasons, alter’d sky,
The making and the melting crowds:
The whole world passes; I stand by. |
Nori peregrini mi-arată fereastra imobilă,
veştede frunze, tot alte anotimpuri, cer nestatornic,
mulţime în tumult ori mistuită fără milă;
lumea întreagă trece: alături, eu – în veghe numai spornic. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!