| My lute, awake! perform the last Labour that thou and I shall waste, And end that I have now begun; For when this song is said and past, My lute, be still, for I have done. |
Lăută, haide să dăm glas Cântării ce ne-a mai rămas, Sfârşind ce-am început abia; Iar când eu nu voi mai cânta, Să taci şi tu, lăuta mea. |
| The Percy out of Northumberland, An avow to God made he That he would hunt in the mountains Of Cheviot within days three, In the maugre of doughty Douglas, And all that e’er with him be. |
Sir Percy din Northumberland Jurase cu glas tare Că-n Cheviot, până-n trei zile, Va-ncepe vânătoare În ciuda dârzului sir Doulas Şi-al oastei câtă are; |
| The fattest harts in all Cheviot He would kill and carry away.— ‘By my faith,’ said the doughty Douglas again, ‘I will let that hunting if I may!’ |
C-o să răpună şi-o să ia Cei mai graşi cerbi din Cheviot. – „Poftească! Zise dârzul Douglas, Am să-i îngădui – de-am să pot! |
| I have a yong suster Fer beyonden the se, Many be the drowryes That she sente me. |
Am, hăt peste mare, O soră, şi-ades Simboluri de dragoste Ea mi-a trimes. |
| Once this world was so steadfast and so stable That a man’s word was his obligation, And now it is so false and mutable, That word and deed, in their conclusion, Are unalike, for so turned upside down Is all this world, by gain and selfishness, That all is lost for lack of steadfastness. |
Era stei, stâncă lumea dineoare Şi datorie grea cuvântul dat; Acum făţarnică-i şi-amăgitoare, Când fapta de cuvânt s-a dezbinat, Precum vedem, tot lucru-i răsturnat; Cu mită şi cu îndărătnicie, Se pierde tot prin nestatornicie. |
| When Earth’s last picture is painted and the tubes are twisted and dried, When the oldest colours have faded, and the youngest critic has died, We shall rest, and, faith, we shall need it – lie down for an aeon or two, Till the Master of All Good Workmen shall put us to work anew. And those that were good shall be happy; they shall sit in a golden chair; They shall splash at a ten-league canvas with brushes of comets’ hair. They shall find real saints to draw from – Magdalene, Peter, and Paul; They shall work for an age at a sitting and never be tired at all! |
Când va fi zugrăvit ăst ultim tablou, şi paletele goale, Când mort va fi ultimul critic, şi culorile pale, Vom lua un repaos – zău, mult necesar – un eon sau chiar doi Până ce Maistorul Bunelor Calfe ne-o pune la trebile noi. Cei buni stând în jeţuri de aur vor fi fericiţi, pe-ndelete Plimbând pe o pânză cât şesul peneluri din păr de comete. Veni-vor sfinţi (Petru şi Pavel) model să le fie; Durata şedinţei de poză putând depăşi o vecie. |
| And only The Master shall praise us, and only The Master shall blame; Andd no one shall work for money, and no one shall work for fame, But each for the joy of the working, and each, in his separate star, Shall draw the Thing as he sees It for the God of Things as They are! |
Doar Maistorul ne-o lăuda; şi să mustre doar Maistorul poate; Şi nu vei lucra pentru bani, şi nici pentru celebritate, Ci (toţi) pentru-a muncii plăcere, sub propria zodie stând; Picta-vei cum te vezi „modelul”, şi-aşa cum „modelele” sunt. |
| Rudyard Kipling | traducere de Tudor Dorin |
| The day begins to droop,— Its course is done: But nothing tells the place Of the setting sun. |
Ziua s-a dus, – umbrele au prins Să se pogoare; Nici nu mai licăre urma Stinsului soare. |
| The hazy darkness deepens, And up the lane You may hear, but cannot see, The homing wain. |
Poţi auzi pe drumeag, Prin pâcla deasă, Cum vin, deşi nu se văd, Care, spre casă. |
| An engine pants and hums In the farm hard by: Its lowering smoke is lost In the lowering sky. |
Bate batoz dând zor Pe arii, în fund; Frânt, fumu-i se pierde Sub cerul scund. |
| The soaking branches drip, And all night through The dropping will not cease In the avenue. |
Stropi vor tot pica de pe Unde nuiele De-a lungul nopţii-ntregi, Peste şosele. |
| A tall man there in the house Must keep his chair: He knows he will never again Breathe the spring air: |
Un om, la conac, numa-n jeţ Cată să stea: Ştiind că el aerul proaspăt Nu-l va mai bea; |
| His heart is worn with work; He is giddy and sick If he rise to go as far As the nearest rick: |
Cu inima stoarsă de munci, Confuz şi olog, Nu-i chip să ajungă măcar La primul stog. |
| He thinks of his morn of life, His hale, strong years; And braves as he may the night Of darkness and tears. |
Unde-s, dârji, anii săi juni? Parc-a fost ieri! Silit e să-nfrunte oftând, Sumbrele seri… |
| Robert Bridges | traducere de Tudor Dorin |
© 2026 blog.ro-en.ro