10 apr.
Do not go gentle into that good night,
Old age should burn and rave at close of day;
Rage, rage against the dying of the light. |
Lin în noaptea asta bună nu te-ndepărta,
În groapa zilei vârsta veche delirează.
Scrâşneşte-n amurgul luminii, turbează. |
Though wise men at their end know dark is right,
Because their words had forked no lightning they
Do not go gentle into that good night. |
Sfârşind ştiu înţelepţii că n-au tăiat vreo rază
Cu vorba lor şi bezna pe drept le revenea,
Dar lin în noaptea asta nu se îndepărtează. |
Good men, the last wave by, crying how bright
Their frail deeds might have danced in a green bay,
Rage, rage against the dying of the light. |
Cei buni faptelor lor firave în amiază
Sperând prin golfuri verzi c-ar fi putut dansa,
Scrâşnesc în amurgul luminii, turbează. |
Wild men who caught and sang the sun in flight,
And learn, too late, they grieved it on its way,
Do not go gentle into that good night. |
Sălbaticii ce-au prins soarele şi-l mimează
În zbor, deprind târzii mâhniri în calea sa,
Şi lin în noaptea asta nu se îndepărtează. |
Grave men, near death, who see with blinding sight
Blind eyes could blaze like meteors and be gay,
Rage, rage against the dying of the light. |
Cei gravi, cu nervu-nvins demult, halucinează
Ochii cei orbi ce-ar fi zglobii frânturi de stea;
Scrâşnesc în amurgul luminii, turbează. |
And you, my father, there on the sad height,
Curse, bless, me now with your fierce tears, I pray,
Do not go gentle into that good night.
Rage, rage against the dying of the light. |
Cu fioroase lacrimi din înălţimea ta,
Blesteamă-mă părinte şi binecuvântează.
Lin în noaptea asta bună nu te-ndepărta,
Scrâşneşte-n amurgul luminii, turbează. |
| Dylan Thomas |
traducere de C. Abăluţă & Şt. Stoenescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
02 ian.
I am poor brother Lippo, by your leave!
You need not clap your torches to my face.
Zooks, what‘s to blame? you think you see a monk!
What, ‘tis past midnight, and you go the rounds,
And here you catch me at an alley‘s end
Where sportive ladies leave their doors ajar?
The Carmine‘s my cloister: hunt it up,
Do,‒harry out, if you must show your zeal,
Whatever rat, there, haps on his wrong hole,
And nip each softling of a wee white mouse,
Weke, weke, that‘s crept to keep him company!
Aha, you know your betters! Then, you‘ll take
Your hand away that‘s fiddling on my throat,
And please to know me likewise. Who am I? |
Îngăduiţi! sunt bietul frate Lippo!
Nu-mi scoateţi ochii cu aceste torţe!
Ce naiba! Nu arăt eu a călugăr?
Cum? E trecut de miezul nopţii
Şi voi vă faceţi rondul şi m-aţi prins
Aici, la capătul aleii unde uşa
O las‘ crăpată fetele sprinţare?
Sunt din Carmine. ‒ Scotociţi, dar ‒ hai!
De vreţi să v-arătaţi zeloşi, stârpiţi
Orice guzgan ieşit din vizuină
Şi gâtuiţi ‒ chiţ! ‒ şoricelul alb
Deprins cu-asemenea tovărăşie!
Aha! Ţi-e teamă de superiori?
Atunci ia mâna de pe beregată,
Că nu e scripcă şi ‒ să mă prezint. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
26 dec.
The world is charged with the grandeur of God.
It will flame out, like shining from shook foil;
It gathers to a greatness, like the ooze of oil
Crushed. Why do men then now not reck his rod?
Generations have trod, have trod, have trod;
And all is seared with trade; bleared, smeared with toil;
And wears man‘s smudge and shares man‘s smell: the soil
Is bare now, nor can foot feel, being shod. |
Lumea e încărcată cu măreţia lui Dumnezeu.
Va arde cu flamă, ca folia care-n strălucire se zbate.
Se adună în măreţie, ca seminţele pentru ulei sfărâmate.
De ce oamenii maiul i-l recunosc aşa greu?
Generaţii întregi zdrobiră, zdrobiră, zdrobiră mereu;
Totul ars de negoţ, mânjit de trudă, spurcat e;
Poartă petele omului, mirosul cu el îl împarte:
Ogorul e sterp, nici tălpi nu-l simt, încălţate. |
And for all this, nature is never spent;
There lives the dearest freshness deep down things;
And though the last lights off the black West went
Oh, morning, at the brown brink eastward, springs—
Because the Holy Ghost over the bent
World broods with warm breast and with ah! bright wings. |
Şi cu toate acestea, natura rămâne necheltuită;
Prospeţime de preţ adânc în lucruri transpare;
Ultimul licăr din negrul apus mai palpită
Trecând, răsărind în zorii cu margini deschise-n culoare,
Pentru că Sfântul Duh peste lumea-ndoită
Cloceşte cu pieptul cald şi ah! aripi strălucitoare. |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de G. Tartler |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
12 dec.
When you are old and grey and full of sleep,
And nodding by the fire, take down this book,
And slowly read, and dream of the soft look
Your eyes had once, and of their shadows deep; |
Când vei fi bătrână, cu părul sur şi plin de somn,
Când vei da din cap, moţăind lângă vatră, ia această cartea a mea
Şi citeşte-o încet, şi visează la galeşa privire
Pe care o avură ochii tăi odată şi la umbrele lor adânci; |
How many loved your moments of glad grace,
And loved your beauty with love false or true,
But one man loved the pilgrim Soul in you,
And loved the sorrows of your changing face; |
La câţi au iubit clipele tale de veselă drăgălăşie
Şi ţi-au iubit frumuseţea cu dor fals sau adevărat;
Dar un singur om a iubit călătorul suflet din tine,
Şi a iubit durerile din obrazul tău schimbat, |
And bending down beside the glowing bars,
Murmur, a little sadly, how Love fled
And paced upon the mountains overhead
And hid his face amid a crowd of stars. |
Şi aplecat puţin printre gratiile înflăcărate,
Şopteşte, cam trist, cum iubirea fuge mereu,
Şi trecând peste munţii ce stau deasupra atingerii noastre,
Îşi ascunde faţa în roiul de stele pribegi. |
| William Butler Yeats |
traducere de Ion Pillat |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
14 nov.
The sea was sapphire colored, and the sky
Burned like a heated opal through the air,
We hoisted sail; the wind was blowing fair
For the blue lands that to the eastward lie.
From the steep prow I marked with quickening eye
Zakynthos, every olive grove and creek,
Ithaca‘s cliff, Lycaon‘s snowy peak,
And all the flower-strewn hills of Arcady.
The flapping of the sail against the mast,
The ripple of the water on the side,
The ripple of girls‘ laughter at the stern,
The only sounds:- when ‗gan the West to burn,
And a red sun upon the seas to ride,
I stood upon the soil of Greece at last! |
O mare ca safirul, ceru-arzând
Văzduhu-ncins opal rostogolit,
Prin pânzele întinse vântul blând
Bătea spre-albastru ţărm din răsărit.
Şi de la provă mai grăbitul ochi reţine
Zakynthos, cu măslini care-ar urca-o
Stânca Ithacei, neaua pe Lycaon,
Culmile-Arcadiei de floare pline.
Al pânzei fluturat, bătând catarg,
Şi apa clipocindu-i navei dusul,
Şi chicotitul fetelor, prin larg
Nu-s alte sunete: şi când Apusul
Călări trecu pe-un soare roş mări line,
Eu m-am aflat în Grecia, în fine! |
| Katakolo |
Katakolo |
| Oscar Wilde |
traducere de G. Tartler |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!