Verbul a (se) rătăci are mai multe sensuri, diferenţiate în funcţie de valoarea activă sau reflexivă. Se referă, în primul rând, la „a pierde sau a încurca drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află”, putând avea în vedere şi piederea de o altă persoană (situaţie în care poate fi sinonim cu a se răzleţi). Atunci când are valoare tranzitivă, verbul înseamnă „a nu mai şti unde a fost pus sau unde se găseşte cineva sau ceva” ori „a ajunge sau a se afla într-un loc unde nu se aştepta nimeni”, stabilind sinonimie cu a (se) pierde.

Într-o accepţie mai relaxată, termenul înseamnă „a umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă; a merge din loc în loc fără un scop precis”, fiind similar ca sens cu a hoinări, a colinda, a vagabonda, a umbla, chiar cu a pribegi, dar şi a se aciua, a se oploşi, a se pripăşi – atunci când are în vedere aşezarea într-un loc străin. Dincolo de toate acestea, sensul figurat cel mai des utilizat al acestui verb se referă la „a se abate de la calea cea dreaptă”.

Continuare »

Verbul a (se) pierde are un articol de dicţionar cât o zi de post. Vine din latinescul perdere şi are, deci, venerabila vârstă de vreo 2000 de ani, lucru ce explică abundenţa de sensuri şi expresii.

Are atât o valoare tranzitivă („a nu mai şti unde a pus un bun material, a rămâne fără o parte a corpului ori fără o facultate”), cât şi o valoare reflexivă („a nu mai şti unde se află, a nu mai găsi drumul ori locul căutat, a greşi direcţia, a se rătăci de grupul în care se afla”). Se pot pierde sarcini, se pot pierde prieteni, ori pentru totdeauna fiinţe dragi. Se pot pierde întreceri, războaie, afaceri, procese. Se pot pierde trenuri şi ocazii. Ori timp şi chiar viaţa însăşi. Se poate întâmpla să pierzi, pur şi simplu. Chiar totul, şi să te pierzi încă şi pe tine…

Continuare »

Verbul a irosi este unul aproape prin excelenţă conotat negativ, care asociază în plan mental consumul cu risipa, folosirea cu nechibzuinţa, împrăştierea cu excesul, efortul cu inutilitatea. Avem, prin urmare, sinonimie cu a pierde, a risipi, a cheltui, a prăpădi. Iar ceea ce mi se pare mie evident tot citind explicaţii prin dicţionare e că există situaţii când aşezarea lângă a irosi a unor termeni ca inutil şi degeaba e suspect de apropiată de pleonasm. Verbul se poate referi la bani sau bunuri materiale, dar şi la elemente mai puţin concrete ale existenţei unui om, ca energia, sănătatea ori viaţa, chiar.

Continuare »