11 dec.
„Adio” de Mihai Eminescu
| De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. |
We part for ever from today, Farewell beloved one; And I, unto my death, your way Will shun. |
05 dec.
„Cu mâine zilele-ţi adaogi” de Mihai Eminescu
| Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. |
Your days increase with each tomorrow, With yesterday your life grows less, In front of you there lies, however, The present day with its distress. |
| Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. |
Whenever one man falls, another Comes up, continuing the race Just as the sun goes down, yet only To rise above some other place. |
| Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. |
It merely seems that other wavelets Flow down the stream by the same bed, It seems it is another autumn, Although the selfsame leaves fall dead. |
| Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. |
The empress of the gorgeous morning Walks steadly before our night; And Death himself is an illusion, A treasurer of life and light. |
| Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. |
For every transitory moment This truth I learn and will rehearse; One moment props eternal being And rolls the mighty universe. |
| De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. |
Let, then, the present year evanish, Let it be buried in the past; For even now you own the treasure Which in your soul you held so fast. |
| Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua de azi. |
Your days increase with each tomorrow, With yesterday your life grows less, In front of you there lies, however, The present day with its distress. |
| Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. |
The splendid sights, the charming landscapes In quick succession fly away, Yet ever they repose unchanging Under the thought‘s eternal ray. |
| Mihai Eminescu | traducere de Leon Leviţchi |
08 aug.
„O, mamă …” de Mihai Eminescu
| O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău… Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. |
O mother, darling mother, lost in time’s formless haze Amidst the leaves’ sweet rustle you call my name always; Amidst their fluttering murmur above your sacred grave I hear you softly whisper whene’er the branches wave; While o’er your tomb the willows their autumn raiment heap… For ever wave the branches, and you for ever sleep. |
| Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simţi-o-voi o dată umbrind mormântul meu… Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. |
When l shall die, beloved, do not beside me mourn, But break a branch of blossom that does the lime adorn, And take it very softly, and plant it at my head; I’ll feel its shadow growing as on the soil it’s shed; And watered by the tears that you for sorrow weep… For ever grow that shadow, and l for ever sleep. |
| Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu… Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. |
And should it be together that we shall die one day, They shall not in some cemet’ry our separate bodies lay, But let them dig a grave near where the river flows And in a single coffin them both together close; That l to time eternal my love beside me keep… For ever wail the water, and we for ever sleep. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
04 iul.
„Ce te legeni…” (În formă populară) de Mihai Eminescu
| – „Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?” – „De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă – Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte – Iarna-i ici, vara-i departe. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. Şi se duc pe rând pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Şi se duc ca clipele, Scuturând aripele, Şi mă lasă pustiit, Veştejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el!” |
„Why do you wail, o forest trees, Forest, without rain or breeze, Your branches ill at ease?” „How indeed should I not wail When the hours of summer fail! Nights grow longer, days get short, On my branches few leaves caught, And the winds with bitter sword Drive my chorister abroad; Autumn winds that forest flay, Winter near, spring far away. How indeed should I not groan When my singing birds have flown, And across the frozen sky Flocks of swallows hurry by, And with them my fancies fly Leaving me alone to sigh; Hurry on as time in flight Turning day half into night, Time that o’er the forest rings With a fluttering of wings… And they pass and leave me cold, Nude and shivering and old; For my thoughts with them have flown, And with them my gladness gone!” |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
23 mai
„În zădar în colbul şcolii…” de Mihai Eminescu
| În zădar în colbul şcolii, Prin autori mâncaţi de molii, Cauţi urma frumuseţii Şi îndemnurile vieţii, Şi pe foile lor unse Cauţi taine nepătrunse Şi cu slovele lor strimbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveţi Ca viaţa s-aibă preţ ¬ Ci trăieşte, chinuieşte Şi de toate pătimeşte Ş-ai s-auzi cum iarba creşte. |
Vainly in those dusty classrooms And throughout moth-eaten volumes Do you strive to find life’s beauty And fulfill its inmost duty, And in vain on greasy pages Do you seek the gist of sages, Nor with their contorted wording Can you change the world’s unfolding. No amount of bookish learning Has the answers to your yearning, So live life until you pass, All that suffering amass, And you’ll hear the growing grass. |
| Mihai Eminescu | traducere de Paul Abucean |
02 mai
„Înger şi demon” de Mihai Eminescu
| Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare – Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, |
Blackness of the cathedral dome, saddened by the yellow light Of waxen candles shimmering, which burn before the altars face; While in the dark and spacious vault, unpenetrated realms of space Defy the tapers’ tired eyes that strain to probe unconquered night. |