Verbul a (se) bloca este împrumutat din limba franceză (bloquer) și are destul de multe sensuri. Înseamnă, mai întâi de toate, „a supune unei blocade”, adică „a izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă”. Un al doilea sens se referă la „a închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor”.

Tot astfel, termenul poate să presupună „a nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (prin fixare sau imobilizare într-o anumită poziție)”, dar și „a interzice (fie temporar, fie definitiv, prin lege) folosirea unor produse, a unor fonduri etc., ori ocuparea unui post vacant”. Se folosește și în sport – „a efectua un blocaj”, și în tipografie – „a folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipsește”.

Continuare »

Verbul a amorți vine, probabil, din latină (*ammortire=admortire) și se folosește, în primul rând, pentru ființe, despre corpul sau o parte a corpului lor, însemnând „a pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori, a deveni, pentru un timp, insensibil, a rămâne ca mort”. Pe de altă parte, el se poate referi la animale, având în vedere obiceiul lor de „a intra în perioada de hibernare”.

Termenul are, evident, și un sens figurat – „a-și pierde vigoarea, puterea sau vioiciunea, a slăbi în intensitate”. Despre sol, apă sau zăpadă, se folosește cu sensul de „a îngheța ușor, pe deasupra”, iar despre procese, suferințe fizice sau sentimente – „a face să se atenueze, chiar să înceteze”.

Sinonimele îmi par foarte numeroase: a adormi, a amuți, a se atenua, a (se) diminua, a domoli, a hiberna, a insensibiliza, a încetini, a încremeni, a înțepeni, a lâncezi, a (se) opri, a paraliza, a potoli, a slăbi, a (se) stinge. Singurul antonim precizat de dicționare este a se dezmorți.

Continuare »

Verbul cel mai frumos şi mai îndrăgit al iernii este, fără nicio îndoială, a ninge. Explicaţia cea mai simplă se referă, bineînţeles, la „a cădea zăpadă”, „a acoperi ceva cu zăpadă”. Aceasta este extinsă apoi la orice mişcare a lucrurilor, care seamănă în vreun fel cu dansul fulgilor de nea, cu cernerea dintr-un nor a cristalelor de apă, care se aşază apoi în straturi peste solul îngheţat. Una dintre cele mai des folosite metafore în acest sens este cărunteţea văzută reverenţios ca ninsoare în păr. Sub aspect artificial, există zăpada carbonică, numită şi gheaţă uscată. Iar în viziunea de coşmar există a înzăpezi, care face drumul impracticabil, stabilind corespondenţă cu a nămeţi, a omeţi, a troieni, a înţepeni, a împotmoli şi a afunda în zăpadă.

Continuare »