01 feb.

a ninge

Verbul cel mai frumos şi mai îndrăgit al iernii este, fără nicio îndoială, a ninge. Explicaţia cea mai simplă se referă, bineînţeles, la „a cădea zăpadă”, „a acoperi ceva cu zăpadă”. Aceasta este extinsă apoi la orice mişcare a lucrurilor, care seamănă în vreun fel cu dansul fulgilor de nea, cu cernerea dintr-un nor a cristalelor de apă, care se aşază apoi în straturi peste solul îngheţat. Una dintre cele mai des folosite metafore în acest sens este cărunteţea văzută reverenţios ca ninsoare în păr. Sub aspect artificial, există zăpada carbonică, numită şi gheaţă uscată. Iar în viziunea de coşmar există a înzăpezi, care face drumul impracticabil, stabilind corespondenţă cu a nămeţi, a omeţi, a troieni, a înţepeni, a împotmoli şi a afunda în zăpadă.

Dincolo de neplăceri şi inconvenienţe, mie ninsoarea îmi aminteşte de copilărie. Vremurile alea de poveste din care abia aşteptam să ies, să mă fac mare. Timpurile alea cărora li se potrivesc acum, când mă uit în urmă, vorbe făurite la fericire, ca „a zăpezi”, sau minunăţii ca „ninsoare” (cu soare), „ningere” şi „ninsătură”. Şi ce mai gheţuşuri lustruiam în faţa blocului, de rupeam o grămadă de pantaloni toată iarna! Şi ce mai cazemate înălţam, la adăpostul cărora se ridica văzând cu ochii grămada de muniţie albă menită pentru scăfârliile inamicilor necugetaţi, care credeau că au de-a face cu vreo glumă. Normal că era o glumă: una cosmică pe seama lor! Pentru că deveneam, pentru un moment magic, fiinţe sublime şi invincibile cărora restul muritorilor nu aveau decât a li se supune. Dar sărmanii băieţi, care cărau fetele-prinţesele zăpezii în sănii, de cum dădea prima pojghiţă lucitoare şi până se încheia sezonul! D’apoi şi câtă săpuneală încălţam, şi câtă zăpadă mai înghiţeam când se hotărau ei la vreo răzmeriţă: puteai să-l ghiceşti (fără greş!) pe cel căruia-i erai mai dragă după căpăceala pe care o luai…

S-au dus toate şi zace în mine amintirea… Viaţa nu se întrerupe orice s-ar întâmpla, şi zice vorba bătrânească „plouă-ninge, drumul nu stă”… Dar… parcă… unde s-o fi grăbind aşa?

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

  • a înzăpezi: Verbul a (se) înzăpezi este foarte des folosit iarna. Din ce în ce mai des, ...
  • a ierna: Verbul a ierna nu are foarte multe lămuriri de sens în dicţionare, asta poate şi ...
  • a şti: Ştiinţa e mare lucru în ziua de azi. De fapt, a fost în toată vremea, ...
  • a (se) rătăci: Verbul a (se) rătăci are mai multe sensuri, diferenţiate în funcţie de valoarea activă sau ...
  • a vremui: Verbul a vremui se formează de la substantivul vreme cu sufixul -ui şi se referă ...

© 2024 blog.ro-en.ro