12 iun.

a (se) vindeca

Verbul a (se) vindeca vine – și găsesc foarte interesantă etimologia – din latinescul vĭndĭco (-áre), ce înseamnă „a răzbuna” (de unde se vede că are și răzbunarea proprietățile ei curative…), dar și „a elibera”. Înseamnă „a scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală; a reveni la starea normală (după o boală)”, fiind sinonim cu a (se) îndrepta, a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui, a scăpa.

Termenul se poate referi și la oameni, și părți ale corpului lor, la răni fizice, tăieturi etc. – a se închide, a se cicatriza, dar are și un sens figurat destul de des folosit, cu privire la stări psihice sau afective – „a face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc.”, sinonim cu a alina. Nuanța reflexivă are în vedere sensul de „a-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare”, situație în care verbul poate fi sinonim cu a se sătura.

Continuare »

10 apr.

a (se) doftorici

Verbul a (se) doftorici s-a format din forma populară doftor a substantivului doctor, având chiar și o formă mai apropiată de acesta din urmă – a doctorici, folosit în registrul familiar. Termenul înseamnă, mai întâi, „a îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice”, dar poate fi echivalent, atunci când se folosește reflexiv, cu „a se trata, a se vindeca (în urma unui tratament)”.

În mod surprinzător, sinonimele sunt extrem de numeroase: a căuta, a îndrepta, a înfiripa, a îngriji, a însănătoși, a întrema, a înzdrăveni, a lecui, a reface, a restabili, a ridica, a tămădui, a trata, a vindeca. Niciunul nu mi se pare că sună, însă, atât de interesant. Iar doftoriceala este, unde mai pui, la îndemâna tuturor în era internetului.

Continuare »

30 ian.

a (se) reforma

Verbul a (se) reforma este la mare modă în zilele noastre. Vine, prin franțuzescul réformer, dintr-un vechi reformare (din latină). Varianta tranzitivă se referă la o situație, o concepție etc. și înseamnă „a schimba (în bine), a primeni o stare de lucruri”, fiind sinonim cu a ameliora, a îmbunătăți, a îndrepta. Varianta reflexivă pare a fi învechită și este echivalentă cu „a se forma din nou, a se reface”.

Mai puțin cunoscute – cel puțin din punctul meu de vedere – sunt sensurile care au în vedere bunurile („a scoate din folosință o unealtă, o mașină uzată, devenită inutilizabilă”) sau armata („a declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei”). Dar cea mai extinsă semnificație a termenului înseamnă a modifica, a schimba, pur și simplu. Iar dacă mă întrebați pe mine, cam așa se face reforma pe plai dâmbovițean: de dragul ei și-atât.

Continuare »

31 aug.

a (se) reface

Verbul a (se) reface este format prin derivare, cu prefixul re-, după modelul francez al lui refaire, și are foarte două sensuri principale, dar are multe utilizări și numeroase sinonime. Se referă, în primul rând, la „a face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus”, fiind sinonim cu a drege, a repara sau cu a (se) regenera (despre țesuturi) sau, prin extindere de sens, cu a îmbunătăți, a modifica, a preface, a reconstitui, a restabili, a restaura, a schimba, a transforma.

Cel de-al doilea sens are în vedere acțiunea de „a aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte”, echivalent al lui a recompune sau al lui a reconstrui, având și o semnificație figurată „a (se) face din nou sănătos”, adică a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) însănătoși, a (se) învigora, a (se) înzdrăveni, a (se) redresa, a (se) restabili – antonimul fiind a (se) vlăgui.

Continuare »

03 feb.

a repara

Verbul a repara înseamnă, în primul rând, „a face propriu pentru folosire, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcţionare, a îndrepta stricăciunile”. Sinonimele pentru acest sens sunt destul de numeroase, dar au o particularitate interesantă: semnificaţia fiecăruia are în vedere temeinicia actului de a repara sau, dimpotrivă, superficialitatea lui – a cârpi, a depana, a drege, a meşteri, a reface, a regla, a retuşa.

Sensul figurat al verbului se referă la „a modifica în bine”, având, de asemenea, o mulţime de sinonime: a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a înlocui, a rectifica. Oarecum înrudită este semnificaţia pe care o are termenul folosit în domeniul juridic, unde înseamnă „a acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă), adică a compensa, a despăgubi, a şterge (în sens moral).

Continuare »

20 iul.

a se îndoi

Verbul a se îndoi porneşte, ca semnificaţie, de la ideea de „dublu”, privită însă din puncte de vedere diverse. Se poate referi la plierea unui întreg în două sau mai multe părţi, realizându-se strângerea unei stofe, hârtii sau a unui material, punând marginile una peste alta şi, eventual, repetând operaţiunea, moment în care devine sinonim cu a împături. Acţiunea presupune în acesta caz o oarecare conservare a materiei, pentru că se realizează re-dispunerea şi rearanjarea acesteia, nu modificarea ei ca masă. Lucru ce nu se poate spune despre a îndoi atunci când se referă la lichide, devenind sinonim cu a dilua, a boteza, a subţia deoarece cantitatea creşte, e adevărat, dar îşi pierde proprietăţile; termenul poate fi folosit şi pentru a sugera, deci, dublarea, mărirea, înmulţirea.

Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro