01 oct.

a îngădui

Verbul a îngădui are un prim sens tranzitiv, care înseamnă „a da voie; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa”, fiind sinonim, în acest caz, cu a admite, a încuviința, a lăsa, a permite, a tolera. Reflexivul reciproc se folosește în limbajul popular, fiind echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a se avea bine, a trăi în armonie”, în timp ce o altă accepție populară a termenului presupune „a avea răbdare, a da răgaz, a lăsa pe altă dată”, adică a aștepta sau a amâna, a păsui. Ca regionalism, este utilizat ca echivalent al lui a întârzia, a zăbovi.

Are, de asemenea, și valori care presupun o conștientizare voită a unei realități – un reflexiv construit cu dativul subiectului („a-și da voie în mod conștient, a-și asuma dreptul”) și un intranzitiv („a-și reține dorința de a face ceva”). O serie de termeni echivalenți, care funcționează în registrul arhaic ori regional, îi dau o savoare deosebită: a aprobălui, a întemeia, a obicni, a ogodi, a se pleca, a pozvoli, a se prinde, a pristăni, a volnici.

Tot astfel, mai are, pe lângă cele menționate, extrem de multe alte sinonime, în funcție de context: a absolvi, a accepta, a aproba, a autoriza, a concede, a concepe, a consimți, a cuteza, a da, a diminua, a domoli, a ierta, a împăca, a încuviința, a îndrăzni, a îndreptăți, a îndritui, a se îndupleca, a îndura, a înghiți, a înțelege, a se învoi, a justifica, a prilejui, a primi, a răbda, a scuti, a slăbi, a suferi, a suporta. Și lista ar putea continua…

Continuare »

16 iul.

a îndrăzni

Verbul a îndrăzni înseamnă „a avea curaj, a nu se teme, a nu-i fi frică”. Pare a fi obținut prin derivare, din „în” şi „drăzni”, ultimul fiind venit dintr-un slav mai vechi. Sinonimele sunt, în funcție de context, a cuteza, a se încumeta, a-şi îngădui, a pofti, a-şi permite, a se semeți, iar dintre antonime, menționăm a se jena, a se rușina, a se sfii, a se teme.

Este urmat mai ales de o propoziție complementară construită folosind conjunctivul şi-şi întregește sensul cu precizări de tipul „a risca biruind frica sau jena”, inclusiv în expresii precum „cine nu îndrăznește, nu izbutește”.

Continuare »

19 mart.

a risca

Verbul a risca face parte dintr-o categorie specială, a termenilor care se referă la spiritul uman şi la capacitatea de a acţiona în lipsa unor garanţii definitive date de procesul de anticipare. În funcţie de pericolul pe care îl presupune, cuvântul are în vedere „a participa la o acţiune nesigură, a acţiona ori încerca la noroc” – explicaţie fără o vibraţie foarte puternică, ori „a-şi pune în primejdie viaţa, onoarea, a (se) expune unui pericol posibil” – situaţie în care implicaţiile sunt mai serioase, mai profunde. Indiferent de accepţie, acţiunea în sine presupune un element atitudinal, acela de „a-şi asuma riscul”.

Două dintre elementele explicative mi-au atras atenţia în mod deosebit. Primul – că în ciuda acestei foarte puternice participări personale pe care o implică, verbul nu se foloseşte cu valoare reflexivă: forma mă risc este învechită şi nerecomandată de norma actuală. Al doilea – că explicaţiile cuvântului par să se situeze într-o zonă negativă. Am întâlnit una singură care făcea referire la faptul că asumarea riscului se face „biruind frica sau jena”, toate celelate având în prim-plan mai curând ceea ce se poate pierde. Lucru pe care îl găsesc surprinzător, pentru că, de obicei, nu riscăm nimic fără a avea şi ceva şanse de câştig…

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro