Verbul a risca face parte dintr-o categorie specială, a termenilor care se referă la spiritul uman şi la capacitatea de a acţiona în lipsa unor garanţii definitive date de procesul de anticipare. În funcţie de pericolul pe care îl presupune, cuvântul are în vedere „a participa la o acţiune nesigură, a acţiona ori încerca la noroc” – explicaţie fără o vibraţie foarte puternică, ori „a-şi pune în primejdie viaţa, onoarea, a (se) expune unui pericol posibil” – situaţie în care implicaţiile sunt mai serioase, mai profunde. Indiferent de accepţie, acţiunea în sine presupune un element atitudinal, acela de „a-şi asuma riscul”.

Două dintre elementele explicative mi-au atras atenţia în mod deosebit. Primul – că în ciuda acestei foarte puternice participări personale pe care o implică, verbul nu se foloseşte cu valoare reflexivă: forma mă risc este învechită şi nerecomandată de norma actuală. Al doilea – că explicaţiile cuvântului par să se situeze într-o zonă negativă. Am întâlnit una singură care făcea referire la faptul că asumarea riscului se face „biruind frica sau jena”, toate celelate având în prim-plan mai curând ceea ce se poate pierde. Lucru pe care îl găsesc surprinzător, pentru că, de obicei, nu riscăm nimic fără a avea şi ceva şanse de câştig…

Paradoxal, sinonimele transmit aproape toate acest mesaj al curajului asumării şi al şansei – a (se) aventura, a cuteza, a se hazarda, a se încumeta, a îndrăzni. Şi, până la urmă, undeva pe-aici este frumuseţea vieţii. Hocheistul Wayne Gretzky spunea „You miss 100% of the shots you don’t take” – referindu-se, desigur, la jocul pe care îl cunoştea atât de bine. Dar vorba asta merge asumată în existenţa fiecăruia dintre noi, pentru că, într-adevăr, orice risc pe care nu ţi-l asumi e oricum pierdut de la bun început. Ceea ce înseamnă că, oricât de priceput şi eficient ai fi la ratări, niciun rezultat nu poate fi atât de dezastruos!