Verbul a (se) odihni face parte dintre cele frumoase, de vacanţă, pe care le iubim. Desigur, se poate referi şi la perioade mai scurte de timp, dar nu intru acum în detalii. Explicaţia de bază precizează „a întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface”, însă termenul poate descrie şi starea propriu-zisă, aceea de „a se afla, a fi în repaus, a se repauza”. Scopul este acelaşi, de restabilire a forţelor fizice sau intelectuale, prin absenţa unei activităţi pe care o numim, în general, muncă.

În anumite circumstanţe, verbul are în vedere acţiunea unei alte persoane, care ar avea puterea şi capacitatea de „a lăsa să stea la odihnă, a pune la repaus, a da ori a oferi cuiva oferi odihnă”, însemnând, printr-o extindere de sens interesantă, „a adăposti, a găzdui”. Două expresii frumoase mi-au atras atenţia: pe odihnit(e) – adică „după un interval de odihnă, fără oboseală, fără zor, comod, ori în linişte, în tihnă” şi a odihni bucatele/mâncarea – „a se odihni după prânz, a-şi face siesta”.

Continuare »

Verbul a (se) îmbuna are surprinzător de multe sensuri, ce şi-au urmat drumul lor şi au specializat alţi termeni, care aproape l-au scos din uz pe cel iniţial. Primul înţeles, cel derivat direct din modul în care s-a format cuvântul, se explică prin „a face pe cineva să devină (mai) bun”, cu referire la bunătate ca trăsătură sufletească, nu la performanţă de vreun fel. Din ce-am citit până acum, acesta este şi singurul sens care stabileşte relaţii de antonimie, de exemplu cu a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoşa.

În cazul în care stadiul de la care începe procesul de îmbunare este de o violenţă extremă, poate chiar înnăscută, termenul se poate referi la efortul de îmblânzire. Sau altfel, presupunând că îmbunatul se face pentru vreun interes, ascuns, dar urmărit cu orice preţ, el poate deveni sinonim cu linguşirea. O altă semnificaţie trimite la încercarea de „a-şi uita sau de a face pe cineva să-şi uite un necaz”, moment în care este sinonim cu a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) calma.

Continuare »

A (se) răcori este verb de sezon. Într-un sistem fizic de referinţă (despre substanţe, obiecte, vreme), lămureşte pierderea căldurii iniţiale, fiind echivalent cu „a deveni răcoros, a se face mai rece”, şi stabilind sinonimie cu a (se) răci. Atunci când este folosit pentru oameni, înseamnă „a-şi potoli sau astâmpăra senzaţia de căldură ori de sete”. Pe de altă parte, verbul are o foarte interesantă dimensiune figurată, explicată prin „a se uşura sufleteşte, destăinuind cuiva o durere, un gând”, situaţie pentru care primeşte o mulţime de sinonime – a se descărca, a se linişti, a se calma, a se potoli, a alina, a se domoli, a îmblânzi, a tempera (unele dintre ele se pot utiliza şi pentru celelalte sensuri ale termenului).

Continuare »