Verbul a vegeta vine, pe filieră franceză (végéter), dinspre latinescul vegetare şi are două sensuri. Primul dintre acestea se referă la plante – „a se afla în proces de vegetație”, fiind echivalent cu a crește, a se dezvolta, a se nutri, a trăi.

Celălalt – cel figurat – se folosește cu privire la oameni, înseamnă „a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică; a duce o viață obscură, lipsită de interes, de activitate și de perspective” și este sinonim cu a lâncezi, a stagna. Sensul pare a presupune traiul în nemișcare, obscuritate, retras ori uitat de lume, de cele mai multe ori în mizerie.

Continuare »

Verbul a evolua vine de la évoluer (din franceză) și are două sensuri de bază. Înseamnă, în primul rând, „a trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară”, fiind sinonim cu a se dezvolta, a se transforma, a avansa, a înainta, a progresa. O utilizare specială a acestui sens poate avea în vedere evoluția unei boli – „a-și urma cursul, a se desfășura”, sau a unui sportiv – „a susține un meci, a juca; a se prezenta în fața publicului în cadrul unei competiții”.

Cel de-al doilea sens consemnat în dicționare se referă la „a se deplasa cu mișcări largi (circulare)”, având în vedere, de pildă, mișcarea apelor curgătoare sau a unor stoluri de păsări, ori evoluția unor avioane sau nave. Dintre cele mai comune sinonime ale verbului, ar fi de menționat a merge, a se mișca, a se întâmpla, a se petrece, a decurge, a se întinde. Antonimele sunt a decădea, a involua, a regresa.

Continuare »

Acţiunea desemnată de verbul a înainta are două coordonate esenţiale, spaţiul şi timpul, precum şi orientare foarte fermă, spre înainte, acest cuvânt fiind şi izvorul acţiunii. De asemenea, este evidentă încărcătura energetică, pentru că asimilează la nivel semantic verbe precum a merge înainte în spaţiu, a se mişca spre cineva sau ceva aflat în faţă, a avansa. Din punctul de vedere al coordonatei temporale, mi s-a părut ciudată prima explicaţie formulată în DEX, a merge înainte în timp, pentru că de obicei primul sens este unul propriu, denotativ, iar metaforicul acestei expresii este evident. Dar „lunga timpului cărare” capătă substanţă în contextele cele mai diverse, iar cel mai drag inimii mele este a înainta în vârstă, care mi se pare una dintre cele mai plastice expresii ale reverenţei.

Continuare »