Verbul a împroprietări se folosește doar cu valoare tranzitivă (pe cineva) și se referă, de cele mai multe ori, la statul care „atribuie cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil”. În sens larg, termenul poate avea în vedere acțiunea de „a înzestra cu o proprietate; a face să devină proprietar”.

Verbul nu pare a avea deloc sinonime, iar dintre antonime sunt menționate a desproprietări și a expropria. Este format prin derivare, de la substantivul proprietar, cu prefixul în-, și nu există niciun alt termen care să denumească, pur și simplu, acțiunea de a deveni proprietar. Ceea ce face oarecum oficială folosirea sa, fără nuanțe și merite personale. Ceea ce e păcat.

Continuare »

Verbul a (se) relativiza este neologism venit, conform etimologiei indicate de dicționar, din germanul relativieren și înseamnă, în forma sa reflexivă, „a căpăta un caracter relativ”. Atunci când este folosit cu valoarea tranzitivă, se referă la „a da, a imprima un caracter relativ; a face să se relativizeze”, mai ales atunci când este vorba despre afirmații. Sinonime pare a nu avea.

De la Einstein încoace (și nu mă refer la principiile fizicii, care îmi depășesc sfera de competență), omenirea a acceptat – ca principiu general – că totul este relativ. Totul se supune, evident, unor legi generale și imuabile, dar felul în care ne raportăm la ele (sau le raportăm la alte elemente din jur) le conferă un caracter flexibil și interpretabil.

Continuare »

Verbul a achiziționa înseamnă „a obține prin achiziție” și s-a format, prin derivare (cu sufixul -ona), de la acest substantiv – „formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); aducere în patrimoniu a unor obiecte rare”. Astfel, expresia a face o achiziție se referă la „a procura, în condiții avantajoase, ceva de preț, un lucru rar”.

Prin urmare, cuvintele din această familie lexicală presupun circumstanțe deosebite în vederea realizării lor semantice, iar acesta este un lucru ce m-a luat prin surprindere. Poate și din cauza faptului că sinonimele indicate în dicționare (și pe care le folosim în mod curent) nu țin cont de acest aspect; a cumpăra, a furniza, a livra, a lua, a neguța, a obține, a procura, a târgui, precum și o serie de regionalisme, se referă la sensul general al termenului. Ceea ce le face sinonime imperfecte.

Continuare »

Verbul a legumi este unul pe care eu nu-l cunoșteam până mai ieri. Este un regionalism despre care dicționarele spun că înseamnă „a mânca sau a bea în cantități mici, de ici și de colo, înghițind câte puțin; a mânca sau a bea cu măsură, cumpătare sau fără poftă; a sorbi cu încetul”, stabilind sinonimie cu a ciuguli, a (de)gusta, a frunzări, a savura.

Este un derivat al substantivului legumă și, într-adevăr, un alt sens a termenului se referă la „a mânca bucate gătite cu legume”. Interesant este faptul că nu toate dicționare asociază acțiunea de a legumi cu nevoia de a economisi – deși subliniază că acțiunea se poate face „cu măsură”, nu se indică și cauza… măsurii.

Continuare »

Limbajul este o vietate minunată, care evoluează, iar noi ne supunem capriciilor sale. Dicţionarele nu scapă nici ele de puterea capriciului lingvistic şi poate de aceea Oxford Dictionaries a ales un emoji drept cuvântul anului 2015, şi anume cel cunoscut oficial drept „faţa cu lacrimi de bucurie”. Şi nu, asta nu înseamnă că va fi adăugat în dicţionar.

Anul trecut a fost „vape”. Anul dinainte a fost „selfie”. În fiecare an începând cu 2004, Oxford Dictionaries a selectat un cuvânt oficial al anului, iar conform ultimei conferinţe de presă, reprezintă „un cuvânt sau o expresie alese să reflecte anul care s-a încheiat în limbaj.”

Continuare »

Verbul a se război poate avea atât sens denotativ, cât și valoare figurată. În toate situațiile în care este folosit, însă, are același înțeles, referindu-se la „a purta război”, stabilind sinonimie cu a se bate, a se lupta. Dicționarele nu ne spun mai mult, iar lucrul acesta mi s-a părut întotdeauna foarte ciudat, dat fiind faptul că războiul a fost dintotdeauna (și încă a rămas, până astăzi) una dintre ocupațiunile principale ale omului. Negative, e adevărat. Dar principale.

De când e lumea asta lume, undeva în lumea asta mare e război. Nu ne ajunge planeta, nu ne mai satură pâmântul, nu mai terminăm de împărțit ce n-avem… Sunt locuri unde oamenii nu cunosc altă realitate, decât cea a jafului, a luptelor și a zbaterii pentru supraviețuire. Sunt oameni pentru care (și așa) scurtul popas în această existență înseamnă doar coșmar și durere, ravagii ale armelor și moarte. Fără vreo posibilitate de alegere. Asta pentru că războiul este o afacere profitabilă pentru alții.

Continuare »