blog.ro-en.ro » Rezultatele căutării

30 sept.

„Trecut-au anii…” de Mihai Eminescu

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,	Years have trailed past like clouds over a country, And they’ll never return, for they’re gone forever, And I no longer enjoy such light endeavour As the magic of folk songs or the land of faery
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară.	Which as a child filled me with wonder, Not quite understood yet meaning so much to me, And now these shadows try to recapture me In this hour of mystery, this twilight hour.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii, Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră lunec;	These trembling fingers touch the strings in vain To find the right notes from the fading memory Of youth, so that my soul can vibrate again.
Pierdut e totu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!	Everything’s disappeared from the horizon of that distant plain And you can no longer hear the voice of past harmony. Behind me time gathers… and I darken!

26 aug.

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Come now to the forest’s spring
Running wrinkling over the stones,
To where lush and grassy furrows
Hide away in curving boughs.

05 aug.

„O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

„O remain, dear one, I love you,
Stay with me in my fair land,
For your dreamings and your longings
Only I can understand.

01 iul.

Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.

Down where the lonely poplars grow
How often have I erred;
My steps that all the neighbours know
You only have not heard.

25 mart.

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

And if the branches tap my pane
And the poplars whisper nightly,
It is to make me dream again
I hold you to me tightly.

06 ian.

Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii – Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface?	When e’en the inner voice of thought is still, And does some sacred chant my soul endear, ‘Tis then I call to thee; but will you hear? Will from the floating mists your form distil?
Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii!	Will night its tender power of wonder rear And your great, peaceful eyes their light fulfil, That of the rays that bygone hours spill To me as in a dream you do appear?
Cobori încet… aproape, mai aproape, Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă, A ta iubire c-un suspin arat-o,	But come to me… come near, come still more near… Smiling you bend to gaze into my face While does your sigh gentle love make clear.
Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strângerii în braţe – Pe veci pierduto, vecinic adorato!	Upon my eyes I feel you lashes’ trace, O love, for ever lost, for ever dear, To know the aching thrill of your embrace!
Mihai Eminescu	traducere de Corneliu M. Popescu