Verbul a ura e… de sezon. Se construiește cu dativul (deci a ura cuiva) și înseamnă „a adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva”. Termenul vine din latinescul orare, având chiar și o semnificație parcă mai apropiată de sensul etimonului – „a recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova, cu plugușorul etc.” Nu are – ca să știți – nicio legătură cu interjecția ura!, cuvânt venit din rusă și din franceză.

Sinonimele nu sunt foarte numeroase, dar sunt destul de variate: a binecuvânta, a blagoslovi, a colinda, a da, a dori, a felicita, a pofti, a prii. Sunt utilizate în contexte diferite, fie la sărbători ale tuturor, fie la aniversări personale, la începutul unei acțiuni ori al unui nou drum. Se poate folosi pentru a spune, pur și simplu, „bună seara” ori pentru a dori, pentru tot restul vieții, mult bine și noroc, sănătate și fericire. Atunci când se referă la obiceiul de „a umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou”, e sinonim cu a hăi.

Continuare »

Verbul a (se) ponegri are atât nuanţă tranzitivă, atunci când se referă la „a vorbi pe cineva de rău, a trata cu hule”, cât şi nuanţă reflexivă, atunci când acţiunea întreprinsă presupune şi reciprocitate, răspuns cu aceeaşi măsură. Termenul este alcătuit, prin derivare, din prefixul po- ataşat cuvântului negri, după model slav, într-un soi de compromis între sinonimele a po[nosi] şi a [în]negri, iar sonoritatea cuvântului mi se pare fascinantă.

Asociereile semantice cu răul sunt evidente, iar în registrul arhaic funcţiona chiar un adjectiv – ponegru/poneagră, care însemna „foarte negru” şi care avea, cu valoare substantivală, înţelesul de „femeie foarte rea”. Sinonimele sunt mai des folosite – a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi. Antonimele sunt, de asemenea, destul de numeroase: a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi.

Continuare »

Continuare »

Verbul a (se) ralia înseamnă „a se aduna, a se grupa, a se strânge în jurul cuiva sau a ceva în vederea realizării unei acțiuni comune”. Nu departe de acest sens, dicționarele mai subliniază și „a adera la o părere, la o propunere etc.”, dar și „a se alătura unei persoane sau unei idei”. Termenul vine din limba franceză – rallier și are, între sinonime, apar toate verbele pe baza cărora se construiesc explicațiile menționate mai sus – a adera, a se alătura.

Un sens mai vechi al termenului stabilea sinonimie cu a (se) regrupa, cu a (se) reuni, presupunând, prin urmare, o refacere, o restructurare, o revenire după un moment de risipire. Se făcea, probabil, trimitere la o apropiere de sens cu un derivat (cu re-) al verbului a alia. Cuvântul nu mai are, astăzi, această utilizare semantică, nemaipunând accentul pe repetabilitatea acțiunii și pe reluarea acestuia.

Continuare »

Verbul a(-și) reaminti s-a format prin derivare cu sufixul re- și înseamnă „a(-și) aminti din nou, a rechema în minte”. Atunci când are nuanță tranzitivă, se referă la „a face pe cineva să-și aducă din nou aminte de ceva”, stabilind sinonimie cu verbe precum a evoca, a reîmprospăta, a rememora, dar și cu – de pildă – un arhaism ca a poftori.

Acum ceva vreme, Facebook a introdus o aplicație nouă, „On This Day”, care mi-a devenit repede foarte simpatică. Mă poartă înapoi în timp și îmi reamintește ce, cui, de unde și cum am spus lucruri anul trecut, acum doi ani și tot așa… Bucurii mărunte, evenimente pierdute, oameni plecați, melodii redescoperite, gânduri zburate. Nimicuri. Dar câtă viață și câtă vreme în ele!

Continuare »

Verbul a (se) învinovăţi nu are multe sensuri, însemnând „a (se) considera sau a (se) declara vinovat”. S-a format prin derivare, de la cuvântul de bază vinovat, cu prefixul în-, una dintre semnificaţiile mai vechi referindu-se tocmai la „a (se) face vinovat”. Dintre sinonime, putem menţiona a (se) acuza, a (se) învinui, iar antonimele menţionate de dicţionare sunt a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica.

Prin urmare, în aparenţă, lucrurile sunt foarte simple. Dacă n-ar fi, ar trebui să existe explicaţii mai complexe, nu? Ar trebui să existe ceva adăugiri, ceva lămuriri, ceva desluşiri. Pentru că atât de puţine cuvinte nu pot spune poveşti prea complicate… Sigur, te poţi duce câteva pagini mai departe, ca să vezi ce e vina ori vinovăţia, şi s-ar putea să te pună pe gânduri, căci clarificările sunt mai numeroase acolo. Iar în viaţa de dincolo de hârtie, istoriile sunt încă şi mai încurcate.

Continuare »