Verbul a (se) ralia înseamnă „a se aduna, a se grupa, a se strânge în jurul cuiva sau a ceva în vederea realizării unei acțiuni comune”. Nu departe de acest sens, dicționarele mai subliniază și „a adera la o părere, la o propunere etc.”, dar și „a se alătura unei persoane sau unei idei”. Termenul vine din limba franceză – rallier și are, între sinonime, apar toate verbele pe baza cărora se construiesc explicațiile menționate mai sus – a adera, a se alătura.

Un sens mai vechi al termenului stabilea sinonimie cu a (se) regrupa, cu a (se) reuni, presupunând, prin urmare, o refacere, o restructurare, o revenire după un moment de risipire. Se făcea, probabil, trimitere la o apropiere de sens cu un derivat (cu re-) al verbului a alia. Cuvântul nu mai are, astăzi, această utilizare semantică, nemaipunând accentul pe repetabilitatea acțiunii și pe reluarea acestuia.

Oamenii sunt ființe complexe, care obișnuiesc să pășească deseori în afara confortului vieții lor și să se alăture unor cauze de diferite tipuri – fie politice, sociale, umanitare etc. Felul în care aleg aceste cauze depinde de zonele lor de interes, de structura lor sufletească, de puterea lor financiară, de pasiunile lor, în ultimă instanță.

Astfel, se raliază unor acțiuni sau unor declarații care țin să demonstreze lumii convingeri personale sau comune unor grupuri de oameni (mai mari sau mai mici) și care, prin asocierea unui număr semnificativ de indivizi, capătă forță și are mai multe șanse de câștig. De foarte multe ori, oamenii se alătură unor indivizi excepționali care, prin charismă și prin calități personale, reușesc să concentreze, să capitalizeze simpatia publică.

Atunci când motivul pentru care se raliază presupune alegerea între două variante (mai ales două extreme), iar subiectul pus în discuție este foarte sensibil, opoziția dintre acestea devine violentă, iar partizanii devin agresivi – lucru deseori distructiv. Sigur, cauzele pe care le sprijinim trebuie apărate, dar cred că scopul este să-i convingem pe ceilalți de justețea lor, nu să-i îndepărtăm, jignindu-i. Din păcate, nervul e nerv. Și, deseori, e suveran.