Rezultate

25 mart.

a rostui

Verbul a rostui este un derivat al substantivului rost, cu sufixul -ui și are mult mai multe sensuri decât m-aș fi așteptat. Dintre toate, cel pe care îl cunoșteam era „a umple cu un material de etanșizare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație”. Evident, nu de pe vremurile când construiam șosele, ci după ce-am tot trecut prin renovări…

Un alt sens care mi-a sunat cunoscut a fost „a procura ceva prin mijloace improvizate”, adică familiara expresie „a face rost de ceva” – văd sinonimia cu a procura, dar habar n-aveam că i se potrivește verbul a rostui! Iar două dintre celelalte explicații vin din zone necunoscute mie: „a forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut” și „a bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău”.

Mai sunt două utilizări, legate de pragmatismul firesc al omului – „a aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă” sau „a așeza conform unor cerințe de ordin practic”, dar acestea mă interesează mai puțin. Pentru că cel mai mult îmi place sensul care are legătură cu rostuirea aceea importantă, a facerii de sine și a găsirii de loc în viața asta: „a așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine”, deci a rândui cum se cuvine, a nimeri rostul tuturor lucrurilor.

Continuare »

15 oct.

a vitaminiza

Verbul a vitaminiza vine din limba germană – vitaminisieren și are, la noi, două sensuri. Primul dintre acestea este tranzitiv și înseamnă „a îmbogăți alimentele cu vitamine”, iar cel de-al doilea este reflexiv și se referă la „a urma un tratament cu vitamine”. Nu are sinonime, nu are înlocuitori, nu are sensuri suplimentare, nu formează expresii.

Nu știu exact cum se vitaminizează alimentele, dar cunosc în detaliu procesul de vitaminizare la care sunt nevoită să recurg în fiecare primăvară și toamnă: dur și serios, pentru că organismul meu este foarte slăbit în anotimpurile acestea de trecere. Evident, spun „vitaminizare”, dar mă refer și la sporirea aportului de minerale necesare bunei mele funcționări.

Continuare »

02 apr.

a reînvia

Verbul a reînvia este obținut prin derivare, cu prefixul re- de la a învia (la care vechea normă ortografică trimitea anterior), și are acum câte două forme corecte – eu reînvíi / reînviéz. Înseamnă, mai întâi de toate, „a reveni la viață (după ce a murit)”, sinonim, într-o oarecare măsură, chiar al lui a învia. În sfera medicală, termenul se referă la „a repune în funcțiune inima, respirația”, echivalentul fiind a resuscita.

Sensurile figurate sunt multe și interesante. Mai întâi, „a căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ” – a renaște, a reînsufleți; apoi, „a reveni în amintirea cuiva, a apărea în memorie; a deveni viu în conștiința cuiva”, dar și „a face să fie din nou folosit, să devină actual” – a reactualiza (vorbe sau datini).

Continuare »

12 apr.

„The Devil’s Drive: An Unfinished Rhapsody” de George Gordon Byron

The Devil return’d to hell by two,
And he stay’d at home till five;
When he dined on some homicides done in ragoût,
And a rebel or so in an Irish stew,
And sausages made of a self-slain Jew–
And bethought himself what next to do,
‘And’ quoth he, ‘I’ll take a drive.
I walk’d in the morning, I’ll ride to-night;
In darkness my children take most delight,
And I’ll see how my favourites thrive,
Sosit la două în lăcaş,
Înfulecă, Satan,
Rebel, gătit cu papricaş,
Tocană de sinucigaş,
Iar pe la cinci îşi zice: – „M-aş
Plimba oleacă prin oraş.
Să fac rost de-un rădăvan.
S-a-ntunecat. Să-i dau deci zor.
Ce-or fi făcând ai mei? Mi-e dor.
Nu i-am văzut de-un an.


Continuare »

11 ian.

„Prometheus” de George Gordon Byron

Titan! to whose immortal eyes
The sufferings of mortality,
Seen in their sad reality,
Were not as things that gods despise;
What was thy pity’s recompense?
A silent suffering, and intense;
The rock, the vulture, and the chain,
All that the proud can feel of pain,
The agony they do not show,
The suffocating sense of woe,
Which speaks but in its loneliness,
And then is jealous lest the sky
Should have a listener, nor will sigh
Until its voice is echoless.
Titan! Al omenirii chin,
Mereu dispreţuit de zei,
În ochii-ţi, veşnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ţi-a fost răsplată suferinţa
Care ţi-a măcinat fiinţa,
Şi lanţul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă şi-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, –
Dar şi atunci cu-o şoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.


Continuare »

02 ian.

a trece

Verbul a trece mi-a dat mare bătaie de cap, pentru că are extrem de multe sensuri, prea multe pentru un singur articol. Am fost, prin urmare, nevoită să mă opresc la sensul care m-a determinat să încep cercetările – cel legat de timp. Pentru că (nu-i așa?), la trecerea dintre ani, acestea sunt gândurile asupra cărora ne oprim, înainte de orice.

Când este folosit cu această accepție, verbul are valoare intranzitivă și se folosește, despre unități de timp, cu sensul de a se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). Există expresii precum mai trece ce mai trece (după o bucată de vreme, după un timp nu prea lung) sau nu e timpul trecut (nu e prea târziu, mai e timp).

Termenul se poate referi și la suferințe, necazuri, boli etc. urmărind, prin semnificație, raportul acestora cu timpul – „a înceta să mai existe, să se mai facă simțit, să mai acționeze”, fiind echivalent cu a se estompa, a dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). Este interesant felul în care vindecarea este asociată, în mod natural, cu trecerea timpului…

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro