27 apr.
„Virtue” de George Herbert
| Sweet day, so cool, so calm, so bright, The bridal of the earth and sky; The dew shall weep thy fall to-night, For thou must die. |
Suavă zi, ce luminezi Nuntirea între lut şi nori, Te-o plânge roua din livezi, Căci ai să mori, |
| Sweet rose, whose hue angry and brave Bids the rash gazer wipe his eye; Thy root is ever in its grave, And thou must die. |
Suav măceş, ce cu-al tău chip Îi umileşti pe privitori, Ţi-ngropi tulpina în nisip, Căci şi tu mori. |
| Sweet spring, full of sweet days and roses, A box where sweets compacted lie; My music shows ye have your closes, And all must die. |
Suav april, tezaur plin De zile line şi de floare, Prin viersu-mi cânt şi-al tău declin, Căci totul moare. |
| Only a sweet and virtuous soul, Like season’d timber, never gives; But though the whole world turn to coal, Then chiefly lives. |
Virtutea doar, din inimi bune, Ca lemnul trainic, n-o pieri, Ci, chiar când lumi vor fi tăciune, Va dăinui. |
| George Herbert | traducere de Tudor Dorin |