Rezultate

10 sept.

„Rondelul jucătorului pierit” de Leonid Dimov

Era grădina ca un labirint
Şi, chiar la mijloc, o popicărie
Şi se vedea un jucător venind
Şi-n palma lui o barcă de hârtie.
Such were those gardens, like a maze, a maze,
And in their very midst a skittle-ground,
And I could see a player come apace,
And on his palm a paper boat, I found.
Doar râsete şi forme de argint
Mai rămâneau în seara zmeurie.
Era grădina ca un labirint
Şi, chiar în mijloc, o popicărie.
Laughs, only laughs, and shapes of silver blaze
Were left there in the raspberry skies around,
Such were those gardens, like a maze, a maze,
And in their very midst a skittle-ground.
Popicele-au căzut, alcătuind
Din clinchete şi râs o melodie,
Iar jucătorul, când am vrut să-l prind,
Ca la un semn pierise, căci pustie
Era grădina ca un labirint.
The skittles all had fallen in a craze
Of laughs commingled with a jingling sound.
The player had vanished out of these our days,
And empty were those gardens, as I found –
Such were those gardens, like a maze, a maze.
Poezie de Leonid Dimov Traducere de Dan Duţescu

03 sept.

„Destin cu bile” de Leonid Dimov

Vaporul vechi cu două roţi uriaşe
Pluteşte pe sub poduri, prin oraşe,
Licori albastre, galbene, verzui
Pe puntea lui spălată, sorb dudui
Si cavaleri în frac cu mov joben
Ţinând de zgardă bile din eben:
Rotunde, roşii, cu desen subţire,
Ovale, verzi, cuprinse-n negre fire,
Cu clopoţei, cu ciucuri, cu lumini,
Cu trandafiri pictaţi, cu flori de crini,
Cu valsuri, cu parfum de liliac,
Chineze, cu dragoni şi vârcolac,
Franceze, cu perechi dansând gavote,
Barbare, cu imagini vizigote,
Si doamnele, ce râset ţes pe punte
Si cum dezleagă pălării şi funte
Când trec deşerte cheiuri şi palate
Cu monştri la fereşti iluminate.
Atunci, în noapte, când se schimbă garda
Aprind vedenii bilele şi zgarda
Iar domnii cu joben, încinşi în frac
Atoateştiutori, surâd şi tac,
Iar doamnele mai tare râd şi sorb
Cafele din felgean de fildeş orb.
The ancient steamer’s giant wheels draw furrows
Beneath high bridges as she floats through boroughs.
Damsels and beaux in tails, with mauve top hats,
Upon the clean-washed deck indulge in chats,
And sip clear liquids, greenish, yellow, azure,
While holding ebony balls in leash at leisure:
Some round, some red, exquisitely designed,
Some oval, green, by deep-black threads entwined,
With little bells, with tassels, and with light,
With painted rose, with lily-flower white,
With waltzes, with a wisp of lilac scent,
Chinese, with dragons and the werewolf’s dent,
French, with young pairs in a gavotte of froth,
Barbarian, with scenes of Visigoths –
And, oh, the ladies, how thei laugh on deck,
How they untie their bonnets at the neck
While sailing past deserted palace basements
With monsters showing in the lighted casements.
Then at the changing of the guard, at night,
The balls and leash strike many a ghastly sight.
In tail-coats and top hats, the beaux, unstirred,
Smile omnisciently and speak no word,
At wich the ladies’ laugh the louder rolls
While they sip coffe from blind ebony bowls.
Poezie de Leonid Dimov Traducere de Dan Duţescu

20 aug.

„Cine dintre noi” de Ana Blandiana

Când pleci,
Nu ştiu care dintre noi a plecat,
Când întind mâna
Nu ştiu dacă nu mă caut pe mine,
Când îţi spun: te iubesc,
Nu ştiu dacă nu mie îmi spun
Şi mi se face ruşine.
Odinioară
Ştiam cum arăţi,
Erai
Nespus de înalt şi de subţire,
Ştiam de unde-ncepi
Şi unde mă sfârşesc,
Îţi găseam uşor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Ţin minte cum ne ţineam de mână…
Cine-a fost înfrânt dintre noi ?
Cine-a putut să rămână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Şi mi-e atât de dor
De cine?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine.
When you leave,
I don’t know which one of us has left.
When I stretch out my hand,
I don’t know if it not me
I am groping for.
When I say to you, „I love you”,
I don’t know if it not to me that I am saying it –
And I feel ashamed.
Once
I knew what you were like.
You were
So tall and so slender,
I knew where you began
And where I ended.
I could easily find
Your lips, your neck,
Your sweet collar bone,
Your boyish shoulder,
Long ago, I remember,
There were two of us,
I recall how we where holding hands –
Which of us was defeated?
Which of us managed to remain?
Is this one body yours
Or mine?
Only in silence,
With closed eyes, with clenched teeth,
I can still destroy you…
But how hard
Within me.
Poezie de Ana Blandiana Traducere de Dan Duţescu

13 aug.

„Persistenţa flăcărilor” de Gellu Naum

Imaginile devorante ale lucrurilor viitoare
steaua aprinsă a unui incendiu
ceea ce am iubit ceea ce am sperat
ceea ce rămâne de cunoscut
The devouring images of things to come
the kindled star of a burning house
what we have loved what we have hoped for
what still remains to be known
Costumele acrobaţilor îşi păstrează vioiciunea
se reîncepe plimbarea somnambulică
pe frigul fragil între vis şi ape
între moarte şi veghe
între memorie şi asfixie
În această cameră atrăgătoare prin culoarea sicrielor
ţipătul tău se deschide ca o fereastră
The acrobats’ costumes preserve their gaudiness
the sleepwalking begins again
on a fragile tight rope between dream and waters
between death and vigil
between memory and choking
In this room attractive through the colours of its coffins
your shriek opens like a window
E timpul să cunoaştem femeia adormită
ea nu aşteaptă decât asta
ea priveşte cu un unic ochi languros
liliecii care îşi fac cuib în palmele noastre
It’s time we knew the sleeping woman
that’s the only thing she’s wainting for
she’s watching with one languid eye
the bats that make their nests in our palms
Poezie de Gellu Naum Traducere de Dan Duţescu

06 aug.

„O amoebă” de Marin Sorescu

„Ce mai faci?”
Într-o bună zi luna
A întrebat pământul.
„What are you at?”
One fine day
The Moon asked the Earth.
De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutând mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentând gheţuri şi vulcani
Şi stricând zilnic o grămadă de munţi.
„Ce mai faci?”
A repetat ea.
For millions of years
She had watched him toil,
Moving the seas from one continent
To another,
Experimenting upon ices and volcanoes
And daily wrecking whole heaps of mountains,
„What are you at?”
She repeated.
Pământul a răspuns obosit şi grav.
„O amoebă.”
The Earth answered tiredly and seriously.
„An amoeba”
Atunci luna a încruntat din sprâncene,
S-a făcut că înţelege
Misterul creaţiei şi al vieţii
Şi-a plecat mai departe gândindu-se:
„Fleacuri de-ale bărbaţilor”.
Then the Moon knitted her brows,
Pretended to understand
The mystery of creation and of life,
And sailed on thinking,
„Oh, men’s trifles.”
Poezie de Marin Sorescu Traducere de Dan Duţescu

17 oct.

DOOM 2: heterodox – hexastih

! heterodox este forma nouă a dispărutului eterodox („care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe”); termenul are atât valoare substantivală, cât şi adjectivală, masculin cu pluralul heterodocşi şi femininul heterodoxă-heterodoxe. Din aceeaşi familie lexicală, suferă aceeaşi modificare şi !heterodoxie, substantiv feminin cu genitiv-dativul heterodoxiei.

* heteronim (he-te-ro-nim/he-ter-o-nim) apare ca substantiv neutru nou, cu pluralul heteronime; dacă adjectivul cu aceeaşi formă are legătură cu paternitatea operelor literare, referindu-se la numele autorului, definiţiile pe care le primeşte noul cuvânt în dicţionarele de neologisme au în vedere mai curând domeniul lingvistic – „corespondent al unui cuvânt într-o altă limbă; substantiv care are pereche pentru sexul opus”

* heterosexual primeşte drept de viaţă în noul DOOM; se desparte he-te-ro-se-xu-al şi are atât valoare substantivală, cât şi adjectivală – masculin cu pluralul heterosexuali şi femininul heterosexuală-heterosexuale („care manifestă atracţie pentru sexul opus”)

! hevea (se accentuează hevéa) trece din categoria femininelor în cea a substantivelor masculine; termenul dă numele unui „arbore exotic din regiunile tropicale, înalt şi lipsit de ramuri în partea inferioară, din care se extrage cauciucul”

! hexastih are acum două variante de despărţire în silabe – he-xas-tih/he-ha-stih; funcţionează ca adjectiv masculin, cu femininul hexastihă-hexastihe. De asemenea, termenul apare şi ca substantiv neutru cu pluralul hexastixuri („poezie/strofă din şase versuri”).

© 2024 blog.ro-en.ro