Rezultate

02 ian.

Virgula după propoziţia subiectivă

Propoziţia subiectivă este o propoziţie subordonată care, într-o frază, joacă rol de subiect pentru propoziţia regentă. Propoziţiile subiective sunt destul de variate şi, de obicei, este evident că nu ai de ce să pui virgulă între ele şi propoziţiile regente corespunzătoare. În general, ar fi chiar greşit să punem virgulă între subiect şi predicat, aşa că manualele enunţă regula de bază: după propoziţia subiectivă nu se pune virgulă. De exemplu, „Cine ştie carte are parte.”

Există însă o excepţie, precizată în unele cărţi de gramatică. Dacă propoziţia regentă începe cu pronume demonstrativ (acela, aceea etc), atunci se pune virgulă după propoziţia subiectivă. Pronumele demonstrativ devenind subiect, nu există problema virgulei dintre subiect şi predicat. De exemplu, „Cine ştie carte, acela are parte.”

Continuare »

01 ian.

a colinda

Verbul a colinda este obținut, prin derivare regresivă, din substantivul colindă. Are un sens de bază, venit din vechile tradiții populare – „a umbla, în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde (răsplătite cu mici daruri, în special cu colaci de grâu)”, obicei din care s-a născut semnificația generică de „a serba Crăciunul”. Un sens figurat și regional care pornește de aici se referă la păsări: „a ciripi la festrele cuiva”.

O accepție mai vastă a termenului are în vedere acțiunea de „a umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul” ori de „a bate un drum”, fie pentru „a căuta pe cineva sau ceva”, fie pentru „a veni sau a se duce la cineva”. Probabil cel mai cunoscut sens figurat al termenului se referă la „a petrece cu gândul”.

Continuare »

27 dec.

„Through the Looking-Glass” de Lewis Carroll

Child of the pure unclouded brow
And dreaming eyes of wonder!
Though time be fleet, and I and thou
Are half a life asunder,
Thy loving smile will surely hail
The love-gift of a fairy-tale.
Copil cu fruntea pură, făr’ de nor,
Şi cu minuni în ochi de vise plini!
Deşi-i fugară vremea – eu cobor,
Pe când tu sui mereu, cu paşii lini –
Surâsul tău cu drag va-ntâmpina
Darul iubirii în povestea mea.


Continuare »

20 dec.

„The Darkling Thrush” de Thomas Hardy

I leant upon a coppice gate
When Frost was spectre-grey,
And Winter’s dregs made desolate
The weakening eye of day.
The tangled bine-stems scored the sky
Like strings of broken lyres,
And all mankind that haunted nigh
Had sought their household fires.
Stam la o margine de crâng
Când Geru-i sur strigoi,
Şi drojdiile Iernii sting
Al zilei ochi vioi.
Suciţi, cârceii de hamei
Par frânte corzi de liră,
Şi-ntorşi acas’, vecinii mei
La vetre se-aciuiră.
The land’s sharp features seemed to be
The Century’s corpse outleant,
His crypt the cloudy canopy,
The wind his death-lament.
The ancient pulse of germ and birth
Was shrunken hard and dry,
And every spirit upon earth
Seemed fervourless as I.
Părea, colţos şi dur, pământul
Al Veacului leş… iar,
Sus, norii – cripta lui; şi vântul
Un vaier funerar.
Vechi plodul din sămânţa vie
Sfrijit şi sec părea,
Şi vlăguit, asemeni mie,
Tot ce mă-mpresura.
At once a voice arose among
The bleak twigs overhead
In a full-hearted evensong
Of joy illimited;
An aged thrush, frail, gaunt and small,
In blast-beruffled plume,
Had chosen thus to fling his soul
Upon the growing gloom.
Deodat’ un tril zbucnise prin
Uscate crengi, de sus,
Un cânt de voie-bună plin
Şi de avânt nespus;
Un schilav sturz, bătrân, plăpând
Şi cu penet zburlit,
În întunericul crescând
Cu foc ap piruit.
So little cause for carolings
Of such ecstatic sound
Was written on terrestrial things
Afar or nigh around,
That I could think there trembled through
His happy good-night air
Some blessed Hope, whereof he knew
And I was unaware.
Aşa puţin temei anume
Pentru-acest imn-colind
Sta scris pe tot ce e pe lume
Cât zările cuprind,
Încât mi-am zis că vreun fior
Vibra în melodie,
De noi nădejdi lui vestitor
Şi neştiute mie.
Thomas Hardy traducere de Leon Leviţchi

13 dec.

„Remembrance” de Emily Bronte

Cold in the earth—and the deep snow piled above thee,
Far, far removed, cold in the dreary grave!
Have I forgot, my only Love, to love thee,
Severed at last by Time’s all-severing wave?
Dormi în pământ, sub nea, dormi în neştire;
în rece groapă dormi, pe cellalt mal.
Au te-am uitat, tu, singura-mi iubire,
de care mă desparte-al vremii val?


Continuare »

07 dec.

Bricolaj

La traduceri nu prea sunt meşteri :)

© 2024 blog.ro-en.ro