Verbul a colinda este obținut, prin derivare regresivă, din substantivul colindă. Are un sens de bază, venit din vechile tradiții populare – „a umbla, în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde (răsplătite cu mici daruri, în special cu colaci de grâu)”, obicei din care s-a născut semnificația generică de „a serba Crăciunul”. Un sens figurat și regional care pornește de aici se referă la păsări: „a ciripi la festrele cuiva”.

O accepție mai vastă a termenului are în vedere acțiunea de „a umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul” ori de „a bate un drum”, fie pentru „a căuta pe cineva sau ceva”, fie pentru „a veni sau a se duce la cineva”. Probabil cel mai cunoscut sens figurat al termenului se referă la „a petrece cu gândul”.

Sinonimele sunt destul de numeroase și se folosesc diferit, în funcție de context: a călători, a cutreiera, a se duce, a flana, a hoinări, a merge, a parcurge, a peregrina, a se plimba, a se plimbarisi, a rătăci, a străbate, a umbla, a vagabonda, a vântura, a vizita. Dicționarele menționează și câteva utilizări regionale, mai puțin cunoscute, cum ar fi a călca, a ocoli, a petrece sau a treiera.

Suntem, cu adevărat, în perioada frumoasă a colindatului. (Bine, între noi fie vorba, eu mai mult vara colind, însă datinile iernii îmi sunt, oricum, foarte dragi.) E adevărat că obiceiul nu mai are savoarea ori profunzimea din vremurile de demult, dar urările de la cunoscuți și cadourile de la cei dragi sunt neprețuite, și nimic nu le poate micșora valoarea. Primiți-ne dar și astăzi în casele dvs. cu vreo colindă târzie ori cu vreo stea, cu urări de sănătate și de bine. Să vă aducă Anul Nou dragoste și fericire, împliniri și bucurii!

La mulți ani!