Verbul a învinge se referă, într-o primă accepţie, la rezultatul unilateral al unei confruntări dintre doi adversari, în circumstanţe diferite – în război, într-o luptă, într-o întrecere sau o competiţie de orice fel. Sinonimele sunt relativ numeroase – a bate, a birui, a copleşi, a dispune (de), a doborî, a izbândi, a înfrânge, a întrece, a supune, a triumfa. Prin extindere de sens, termenul poate fi explicat prin expresia „a duce până la capăt”, putând avea drept sinonime pe a trece (peste), a depăşi, a răzbi.

Dintr-un alt punct de vedere, obiectul acestei acţiuni poate să fie o necesitate, o dorinţă, o pornire, o pasiune, o slăbiciune, o durere, presupunându-se astfel izbânda de „a face să nu se manifeste”. Sensul acesta pune accentul, mai curând, pe controlul asupra propriei persoane, sugerând metaforic ideea că cel mai mare duşman e înlăuntrul nostru, mai puternic decât toţi cei de-afară pe care ne tot străduim a-i reduce la tăcere. Verbul stabileşte, astfel, sinonimie cu a(-şi) domina, a(-şi) înfrâna, a(-şi) stăpâni.

Continuare »

Verbul a plumbui are o dimensiune concretă şi una metaforică. Prima dintre acestea are sensul dur şi industrial care se explică prin „a sigila cu plumb”, putându-se referi şi la „a acoperi o piesă metalică”, prin folosirea unui strat protector din acest metal ori dintr-un aliaj al său. Se mai pot închide în plumb obiecte sau mărfuri de diferite feluri, se pot etanşa uşi sau orice tip de intrare/ieşire, prin care este blocat accesul. Cea de-a doua accepţie a verbului – cea figurată, porneşte de la culoarea pe care o are metalul, de la sugestia apăsării pe care o creează, stabilindu-se astfel o sinonimie – în metaforă – cu a întuneca şi a mohorî. Este interesant şi sensul argotic neoficial care precizează sinonimul a împuşca (deci a umple cu plumb, care mi se pare extrem de creativ).

Continuare »

Verbul a comemora nu este unul care să permită o paletă foarte largă de interpretări. Sensul de bază se referă la „a aduce în memorie printr-o ceremonie”, adică „a celebra solemn amintirea unei personalităţi sau a unui eveniment important”. Cu observaţia că ceremonia de comemorare se referă în mod special la circumstanţe triste şi la dispariţia unor persoane, lucru ce anulează posibilitatea echivalării sensului verbului cu a sărbători sau a serba, în ciuda faptului că acestea par cele mai apropiate sinonime. Comemorarea presupune sobrietatea pe care o impune apropierea morţii…

Continuare »

Verbul a idolatriza este unul destul de rar folosit în limbajul nostru curent. Se referă, etimologic privind lucrurile, la “a slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol”, adică “a trece un lucru sau o fiinţă în rândul idolilor”. Termenul este explicat prin sufixarea lui idolatru şi stabileşte sinonimie cu a adora, a apoteoza, a deifica, a diviniza, a venera, a zeifica. Nu pare foarte greu de intuit logica prin care verbul a trecut apoi într-o altă zonă semantică, lămurindu-se prin “a iubi cu pasiune” şi incluzând între conotaţii pe “a trata cu dragoste şi cu admiraţie exagerată, a iubi în mod exagerat”.

Continuare »

Verbul de faţă se poate folosi cu valoare reflexivă – a se conforma – şi înseamnă “a se pune de acord cu ceva sau cineva, a se potrivi, a se adapta la ceva”, lucru ce presupune, cumva, supunerea din proprie iniţiativă la unele dispoziţii ori prescripţii, ori – într-o notă mai serioasă privind lucrurile – la un ordin, la o lege etc. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, termenul acesta are şi o dimensiune tranzitivă – a conforma – care se referă mai curând la “a face să se conformeze, a face să asculte”, deci a obliga la asta. Sinonimele pe care le putem utiliza nu sunt extrem de numeroase, verbul stabilind echivalenţe cu a (se) adapta, a (se) acomoda, a (se) aclimatiza, a asculta, a (se) supune, a urma. Dintre toate cele precizate în dicţionare, explicaţia care mi-a dat cel mai mult de furcă a fost cea care spunea “a deveni conform; a ajunge în stare de armonie”…

Continuare »

* a dezinhiba apare ca noutate în DOOM2, verb cu indicativul prezent el dezinhibă, care acceptă două variante corecte pentru despărţirea în silabe – de-zin-hi-ba/dez-in-hi-ba

* a dezlocui a fost o surpriză pentru mine; căutând cu atenţie, l-am găsit într-adevăr specificat în DEX, dar nu mai auzisem niciodată despre el (deşi îi cunoşteam sinonimul a disloca); se foloseşte în fizică, despre corpuri, şi înseamnă „a scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus”; formele precizate sunt indicativul prezent – eu dezlocuiesc, ei dezlocuiesc, imperfectul – el dezlocuia, conjunctivul prezent să dezlocuiască

* a dezocupa înseamnă „a elibera un loc” sau „a se face liber” şi are indicativul prezent el dezocupă; se desparte de-zo-cu-pa/dez-o-cu-pa

! diábolo este un substantiv neutru căruia, pe lângă precizarea referitoare la despărţirea în silabe (dia-) care exista şi anterior în DOOM, i se notează acum şi forma articulată – diaboloul şi cea de plural – diabolouri; termenul se referă la o „jucărie formată dintr-un fel de motoraş subţiat la mijloc, care se aruncă în sus şi se prinde pe o sforicică întinsă între două beţişoare”

* diác este introdus şi cu altă valoare decât cea anterior cunoscută (se păstrează şi substantivul masculin cu sensul de „grămătic, cântăreţ bisericesc” şi pluralul diéci); atunci când însă are înţelesul de „diodă” (element al unui circuit electric), cuvântul este substantiv neutru şi are pluralul diáce