Verbul a comemora nu este unul care să permită o paletă foarte largă de interpretări. Sensul de bază se referă la „a aduce în memorie printr-o ceremonie”, adică „a celebra solemn amintirea unei personalităţi sau a unui eveniment important”. Cu observaţia că ceremonia de comemorare se referă în mod special la circumstanţe triste şi la dispariţia unor persoane, lucru ce anulează posibilitatea echivalării sensului verbului cu a sărbători sau a serba, în ciuda faptului că acestea par cele mai apropiate sinonime. Comemorarea presupune sobrietatea pe care o impune apropierea morţii…

11 septembrie 2011. 10 ani de la prăbuşirea turnurilor gemene din New York şi 6 luni de la producerea tsunami-ului care a devastat Japonia. Sigur, nicio legătură relevantă între cele două evenimente. Doar suprapunerea a două comemorări, cu cifre rotunde, într-o aceeaşi zi…

Mă întreb uneori dacă avem – totuşi – ce învăţa din propria noastră istorie. Mă întreb dacă, până la urmă, nu vom fi cumva sortiţi pieirii în felul acesta absurd şi neînţeles: din dorinţa unora de a demonstra ceva altora (nu contează care şi cum, fiecare susţine altceva), sau din pură şi incontrolabilă lunecare de falie ori tulburare imperceptibilă de ordine stelară… Mă întreb. Cât de ascultători, cuminţi şi înţelepţi am putea fi ca să prevenim astfel de tragedii? Căci pare covârşitor de imposibil…