| The murmur of the mourning ghost That keeps the shadowy kine, ‘O Keith of Ravelston, The sorrows of thy line!’ |
Aşa se tânguia fantasma Care năluci de vaci păzea: „O, Keith din Ravelston, mi-a fost Osânda stirpei tale, grea…” |
| I The Nutcrackers sate by a plate on the table, The Sugar-tongs sate by a plate at his side; And the Nutcrackers said, ‘Don’t you wish we were able ‘Along the blue hills and green meadows to ride? ‘Must we drag on this stupid existence for ever, ‘So idle so weary, so full of remorse,– ‘While every one else takes his pleasure, and never ‘Seems happy unless he is riding a horse? |
I Spărgătorul de nuci stătea la masă, Cleştele de zahăr stătea lângă el, Spărgătorul spuse: „Tu nu ai vrea să Călărim pe dealurile verzi niţel? Traiul ăsta stupid de ce să ni-l târâm Într-o plictisitoare veşnicie, În timp ce toţi se-amuză şi nicicând Nu-s fericiţi de nu fac călărie?! |
| There was a time when meadow, grove, and stream, The earth, and every common sight, To me did seem Apparelled in celestial light, The glory and the freshness of a dream. It is not now as it hath been of yore;– Turn wheresoe’er I may, By night or day, The things which I have seen I now can see no more. |
A fost un timp când pajişti, crâng, pâraie, Ogor, priveliştile toate, ’Mi păreau în straie De vis înveşmântate, În prospeţime, în lumini bălaie. Azi ele nu mai sunt ca în trecut; Oriunde-aş mai privi, Noapte sau zi, Nu le mai văd aşa cum le-am văzut. |
| Or, a vision in a dream. A Fragment. | Viziune dintr-un vis |
| In Xanadu did Kubla Khan A stately pleasure-dome decree: Where Alph, the sacred river, ran Through caverns measureless to man Down to a sunless sea. So twice five miles of fertile ground With walls and towers were girdled round; And there were gardens bright with sinuous rills, Where blossomed many an incense-bearing tree; And here were forests ancient as the hills, Enfolding sunny spots of greenery. |
La Xanadu vru Kubla Han Un dom-al-poftelor, pe unde Alf, râul sfânt, curgea avan Prin peşterile mult afunde Spre-a mării sumbre unde. Deci dar, a-ncins cu foişoare Şi zid o vale roditoare, Aici: grădini, pâraie-ntortocheate Şi mulţi arbuşti mustind tămâie; Şi codrii vechi, de când e lumea poate, Vrând, parcă, pajiţti să mângâie. |
| A True Story | O poveste adevărată |
| Some books are lies frae end to end, And some great lies were never penn’d: Ev’n ministers they hae been kenn’d, In holy rapture, A rousing whid at times to vend, And nail’t wi’ Scripture. |
În cărţi minciuni îs câte vrei, Nescrise-s iarăşi multe; hei, Şi chiar şi preuţii şi ei, Cu ochii-n slăvi, Puind scriptura drept temei, Mai toarnă vălvi. |
| Get up, get up for shame, the Blooming Morne Upon her wings presents the god unshorne. See how Aurora throwes her faire Fresh-quilted colours through the aire: Get up, sweet-Slug-a-bed, and see The Dew-bespangling Herbe and Tree. Each Flower has wept, and bow’d toward the East, Above an houre since; yet you not drest, Nay! not so much as out of bed? When all the Birds have Mattens seyd, And sung their thankful Hymnes: ‘tis sin, Nay, profanation to keep in, When as a thousand Virgins on this day, Spring, sooner than the Lark, to fetch in May. |
Trezeşte-te din somn, hai! Zorii noi Cu ei aduc un zeu cu păr vâlvoi. Priveşte-a mândrei Aurori Împrăştiere de culori; Sus, trândăvioară, sus şi iată Frunzar şi iarbă rourată! Spre soare tot ce-i floare s-a-nchinat De-un ceas, şi tu tot nu te-ai îmbrăcat; Cum poţi din aşternut să nu cobori? Când păsările ruga lor din zori Şi imn de mulţumire înălţară, E greu păcat să nu ieşi din cămară, Când mii de fete mari din paturi sar Devreme, spre-a-l aduce pe Florar. |
© 2024 blog.ro-en.ro