22 iun.

„Death and Doctor Hornbook” de Robert Burns

A True Story O poveste adevărată
Some books are lies frae end to end,
And some great lies were never penn’d:
Ev’n ministers they hae been kenn’d,
In holy rapture,
A rousing whid at times to vend,
And nail’t wi’ Scripture.
În cărţi minciuni îs câte vrei,
Nescrise-s iarăşi multe; hei,
Şi chiar şi preuţii şi ei,
Cu ochii-n slăvi,
Puind scriptura drept temei,
Mai toarnă vălvi.

But this that I am gaun to tell,
Which lately on a night befell,
Is just as true’s the Deil’s in hell
Or Dublin city:
That e’er he nearer comes oursel’
‘S a muckle pity.
Dar ce-am s-arăt că s-a-ntâmplat
Mai ieri, la ceas întunecat,
E fapt grozav, şi-adevărat
Ca Belzebut:
Cu cât ţi-i mai învecinat,
Cu-atât mai slut.
The clachan yill had made me canty,
I was na fou, but just had plenty;
I stacher’d whiles, but yet too tent aye
To free the ditches;
An’ hillocks, stanes, an’ bushes, kenn’d eye
Frae ghaists an’ witches.
Băusem zdravăn (că-s chefliu),
Beat nu eram, dar cu achiu,
Şi mă păzeam, călcând şoldiu
Pe trei cărări,
De râpi şi huci pe unde ştiu
Că-s arătări.
The rising moon began to glowre
The distant Cumnock hills out-owre:
To count her horns, wi’ a my pow’r,
I set mysel’;
But whether she had three or four,
I cou’d na tell.
Crai-Nou prinsese-a luminare
Colina Cumnock de sub zare;
Eu… număr câte coarne are
Cea lună:
Trei? Patru? Cine poate, oare,
Să spună.
I was come round about the hill,
An’ todlin down on Willie’s mill,
Setting my staff wi’ a’ my skill,
To keep me sicker;
Tho’ leeward whiles, against my will,
I took a bicker.
Din vârf de grui veneam costiş
Spre moară-ncet, pe povârniş,
Proptit în băţ, târâş-grăpiş:
Nădejdea-n el.
Ci tot o mai cârmeam pieziş
Câte niţel.
I there wi’ Something did forgather,
That pat me in an eerie swither;
An’ awfu’ scythe, out-owre ae shouther,
Clear-dangling, hang;
A three-tae’d leister on the ither
Lay, large an’ lang.
Acilea o-ntâlnii… Alei,
Pe loc intrat-am la idei!
Avea o coasă-n mâna ei
De te-nspăimai
Şi un furcoi cu ghiare trei,
Lung ditamai.
Its stature seem’d lang Scotch ells twa,
The queerest shape that e’er I saw,
For fient a wame it had ava;
And then its shanks,
They were as thin, as sharp an’ sma’
As cheeks o’ branks.
Nicicând văzui aşijderi boi;
Se deşira de-un stânjen, doi;
Ioc pântece… da ce ţurloi,
Ca un răsteu,
Muchiat precum un cuţitoi
Şi slab, văleu…
„Guid-een,” quo’ I; „Friend! hae ye been mawin,
When ither folk are busy sawin!”
I seem’d to make a kind o’ stan’
But naething spak;
At length, says I, „Friend! whare ye gaun?
Will ye go back?”
„Ceas bun! Cosişi?” am întrebat,
„Când oamenii-s la semănat?”
Ea parcă s-a oprit şi-a stat
În drum tăcând;
Iar eu: „Ce cale-ai apucat?
Nu dai un rând?”
It spak right howe, – „My name is Death,
But be na fley’d.”-Quoth I, „Guid faith,
Ye’re maybe come to stap my breath;
But tent me, billie;
I red ye weel, tak care o’ skaith
See, there’s a gully!”
Ea, mie, gros: „Eu Moartea sunt.
Dar nu te teme!” Eu: „Nici gând.
Te pomeni însă c-oi fi vrând
Să mă omori.
Da uite ici: ţi-o fi plăcând
Aist cosor?”
„Gudeman,” quo’ he, „put up your whittle,
I’m no designed to try its mettle;
But if I did, I wad be kittle
To be mislear’d;
I wad na mind it, no that spittle
Out-owre my beard.”
„Mai dă-l în trăsnet de cuţit,
N-am chef să-ncerci de-ai ascuţit,
Şi chiar de-ncerci, n-ai nimerit:
N-am bai de brişcă.
Nu dau pe ea nici un stuchit,
Că nu mă pişcă!”
„Weel, weel!” says I, „a bargain be’t;
Come, gie’s your hand, an’ sae we’re gree’t;
We’ll ease our shanks an tak a seat-
Come, gie’s your news;
This while ye hae been mony a gate,
At mony a house.”
Zic: „Bun de tot! Atunci ia bate
Cu mine laba colea, frate,
Şi-om hodini cele gionate;
Ce veşti mai ştii?
Că doar călcaşi nenumărate
Gospodării!”
„Ay, ay!” quo’ he, an’ shook his head,
„It’s e’en a lang, lang time indeed
Sin’ I began to nick the thread,
An’ choke the breath:
Folk maun do something for their bread,
An’ sae maun Death.
„Mda”, îmi răspunse clătinând
Din cap, „e tare mult de când
Cutreier lumea sugrumând
Ca un gealat.
Nici Moartea nu câştigă, stând,
Vrun dumicat.
„Sax thousand years are near-hand fled
Sin’ I was to the butching bred,
An’ mony a scheme in vain’s been laid,
To stap or scar me;
Till ane Hornbook’s ta’en up the trade,
And faith! he’ll waur me.
De ani aproape şasă mii
Tot şoimănii şi căsăpii
Şi-n darn ades mă prigoni
Vre un abraş;
Dar unul Buche tare mi-i
Că-mi fi-va naş.
„Ye ken Hornbook i’ the clachan,
Deil mak his king’s-hood in spleuchan!
He’s grown sae weel acquaint wi’ Buchan
And ither chaps,
The weans haud out their fingers laughin,
An’ pouk my hips.
Îl ştii: Jack Buche din cătun;
Din boaşa-i pungă de tutun
Croi-ş-ar dracu’, că-i vraci bun
Şi-mi dă cu sâc;
Mai râd şi plozii – parcă-s un
Carahiozlâc.
„See, here’s a scythe, an’ there’s dart,
They hae pierc’d mony a gallant heart;
But Doctor Hornbook, wi’ his art
An’ cursed skill,
Has made them baith no worth a f-t,
Damn’d haet they’ll kill!
Vezi: coasă ici, ţăpoi colea,
Mulţi am străpuns cu mâna mea
Când Doftor Buche nu era;
Acuma, scârţ!
Nu mai plătesc nici cât un… phea…
Nici cât un târţ!
„‘Twas but yestreen, nae farther gane,
I threw a noble throw at ane;
Wi’ less, I’m sure, I’ve hundreds slain;
But deil-ma-care,
It just play’d dirl on the bane,
But did nae mair.
Poftim, chiar ieri într-un creştin
Răpăd ţăpuşa drept în plin –
(Câţi n-arvunii pe mai puţin…)
Da ce folos:
A scos un bâzâit blajin
Izbind în os.
„Hornbook was by, wi’ ready art,
An’ had sae fortify’d the part,
That when I looked to my dart,
It was sae blunt,
Fient haet o’t wad hae pierc’d the heart
Of a kail-runt.
Vraci Buche osul i-a-ntărit,
La timp, cu leacul potrivit,
Încât ţăpoiul s-a bontit,
Arză-l să-l arză!
Că n-a mai fost bun de-azvârlit
Nici într-o varză.
„I drew my scythe in sic a fury,
I near-hand cowpit wi’ my hurry,
But yet the bauld Apothecary
Withstood the shock;
I might as weel hae tried a quarry
O’ hard whin rock.
Mai-mai să cad în nas când iar
Rotii cu sete coasa, dar
Cutezătoru-apotecar
N-a dat în brânci;
Parcă pălisem în zadar
Un mal de stânci.
„Ev’n them he canna get attended,
Altho’ their face he ne’er had kend it,
Just-in a kail-blade, an’ sent it,
As soon’s he smells ‘t,
Baith their disease, and what will mend it,
At once he tells ‘t.
Când bolnav n-ai cum da de el
Trimite-i doar un căcăţel
În foi de varză-nfăşeţel,
Şi, pe miros,
Te face Buche voinicel
Şi sănătos.
„And then, a’ doctor’s saws an’ whittles,
Of a’ dimensions, shapes, an’ mettles,
A’ kind o’ boxes, mugs, an’ bottles,
He’s sure to hae;
Their Latin names as fast he rattles
as A B C.
Fireze, glăji, cutii, cuţite,
În fel şi chip meşteşugite
Găseşti la dânsul felurite;
Şi pe de rost
Îţi turuie cum îs numite,
Ca Tatăl-nost’.
„Calces o’ fossils, earths, and trees;
True sal-marinum o’ the seas;
The farina of beans an’ pease,
He has’t in plenty;
Aqua-fontis, what you please,
He can content ye.
Scrum de ciolan, de lemn şi tină,
Şi de la mare sal-marină,
Făsui şi mazăre farină
Stau vraf şi-n straturi;
Cu aqua-fontis cofa-i plină
De să te saturi.
„Forbye some new, uncommon weapons,
Urinus spiritus of capons;
Or mite-horn shavings, filings, scrapings,
Distill’d per se;
Sal-alkali o’ midge-tail clippings,
And mony mae.”
Bez nişte leacuri noi, nespus
De tari: Urinus spiritus,
Colb, rumeguş de buburuz,
Fierte per se,
Sal-alkali de cuc mofluz
Şi altele!”
„Waes me for Johnie Ged’s Hole now,”
Quoth I, „if that thae news be true!
His braw calf-ward whare gowans grew,
Sae white and bonie,
Nae doubt they’ll rive it wi’ the plew;
They’ll ruin Johnie!”
Eu, ei: „Vai-vai, de-i drept ce-i spui,
Atuncea, zău, zi dacă nu-i
Păcat de-al cimitirului
Dalb muşeţel,
Căci vom intra, ’tui cucu’ lui,
Cu plugu-n el!”
The creature grain’d an eldritch laugh,
And says „Ye needna yoke the pleugh,
Kirkyards will soon be till’d eneugh,
Tak ye nae fear:
They’ll be trench’d wi’ mony a sheugh,
In twa-three year.
A râs (un râs… să dai să fugi)
Zicând: „Ei aşi, ce tot îndrugi,
Nevoie n-ai la plug să-njugi,
Căci una ştim:
Curând vor fi nu gropi – văiugi
În ţintirim!…
„Whare I kill’d ane, a fair strae-death,
By loss o’ blood or want of breath
This night I’m free to tak my aith,
That Hornbook’s skill
Has clad a score i’ their last claith,
By drap an’ pill.
Eu pân’ răcesc un ins în pat,
Au de năduf, au sângerat,
El, doftor Buche-a şi culcat
Vro douăzeci.
Le-a dat un hap şi i-a-nzestrat
Cu loc de veci.
„An honest wabster to his trade,
Whase wife’s twa nieves were scarce weel-bred
Gat tippence-worth to mend her head,
When it was sair;
The wife slade cannie to her bed,
But ne’er spak mair.
Muierii unui ţesător,
Cam rea de pumn şi de picior,
I-a dat Vraci-Buche praf-de-dor-
-de-cap, şi ea,
N-a mai luat de-atunci la zor
Pe nimenea.
„A country laird had ta’en the batts,
Or some curmurring in his guts,
His only son for Hornbook sets,
An’ pays him well:
The lad, for twa guid gimmer-pets,
Was laird himsel’.
Pe un boier l-a apucat
La lingurea un junghi turbat;
Îndată fi-su-a alergat
La Jack de zor;
Şi s-a trezit acel băiat
Moştenitor.
„A bonie lass-ye kend her name-
Some ill-brewn drink had hov’d her wame;
She trusts hersel’, to hide the shame,
In Hornbook’s care;
Horn sent her aff to her lang hame,
To hide it there.
O cosânzeană, ştii tu cine,
De unde… nu se ştie bine…
S-a-mborţoşat, şi s-o aline
L-a fost chemat;
Iar el de-a pururi de ruşine
O au spălat.
„That’s just a swatch o’ Hornbook’s way;
Thus goes he on from day to day,
Thus does he poison, kill, an’ slay,
An’s weel paid for’t;
Yet stops me o’ my lawfu’ prey,
Wi’ his damn’d dirt:
Aceastea-s numai puţintele
Dovezi de-a sale fapte rele;
Ba mai şi stoarce pentru ele
Bani din belşug,
Şi-mi ia din drepturile mele,
Prin vicleşug.
„But, hark! I’ll tell you of a plot,
Tho’ dinna ye be speakin o’t;
I’ll nail the self-conceited sot,
As dead’s a herrin;
Neist time we meet, I’ll wad a groat,
He gets his fairin!”
„Ci taci, c-am iscodit un plan
Să-l prind pe Buche în arcan,
Că prea-i fălos şi beţivan;
Da nu mă spui!
Ţin rămăşag un gologan
Că-i dau eu lui…”
But just as he began to tell,
The auld kirk-hammer strak the bell
Some wee short hour ayont the twal’,
Which rais’d us baith:
I took the way that pleas’d mysel’,
And sae did Death.
Taman ne-ncinsem la taifas
Când, bang! din turn, străvechiul ceas
A dat la miezul nopţii glas,
Şi-atunci ne-am dus:
Eu apucai în jos la pas
Şi Cârna-n sus.
Robert Burns traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

  • No related posts:

© 2024 blog.ro-en.ro