Rezultate

23 ian.

„Insensibility” de Wilfred Owen

Happy are men who yet before they are killed
Can let their veins run cold.
Whom no compassion fleers
Or makes their feet
Sore on the alleys cobbled with their brothers.
The front line withers.
But they are troops who fade, not flowers,
For poets’ tearful fooling:
Men, gaps for filling:
Losses, who might have fought
Longer; but no one bothers.
I
Ferice de acei ce pân-a fi uciși
Își seacă vinele. De-acei
Pe care compasiunea nu-i batjocorește
Nici nu-i silește să-și rănească Talpa
Pe-aleile pavate cu atâția frați.
Când nu mai face față linia întâi,
Ei sunt ostași ce mor, nu Flori
Jelite de poeți hilari:
Spărturi ce trebuiesc umplute
Și pierderi ce-ar mai fi putut lupta;
Dar nimănui nu-i pasă.


Continuare »

17 oct.

„Living” de Harold Monro

Slow bleak awakening from the morning dream
Brings me in contact with the sudden day.
I am alive – this I.
I let my fingers move along my body.
Realization warns them, and my nerves
Prepare their rapid messages and signals.
While Memory begins recording, coding,
Repeating; all the time Imagination
Mutters: You’ll only die.
Abia trezit din visul dimineții,
Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi.
Acesta, eu, sunt viu.
Mă-ncredințez când trupul mi-l ating
Cu degetele; nervii toți sunt gata
Pentru mesaje și semnale fulger,
Memoria-ncifrează sau repetă
Iar fantezia murmură mereu:
Tot vei muri.
Here’s a new day. O Pendulum move slowly!
My usual clothes are waiting on their peg.
I am alive – this I.
And in a moment Habit, like a crane,
Will bow its neck and dip its pulleyed cable,
Gathering me, my body, and our garment,
And swing me forth, oblivious of my question,
Into the daylight – why?
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet!
Costumul mă așteaptă în cuier.
Acesta, eu, sunt viu.
Și obiceiul, ca o macara,
Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface
Cu trup și haine și să mă azvârle
În plină zi, uitând de întrebarea
Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce?
Aș vrea și eu să știu!
I think of all the others who awaken,
And wonder if they go to meet the morning
More valiantly than I;
Nor asking of this Day they will be living:
What have I done that I should be alive?
O, can I not forget that I am living?
How shall I reconcile the two conditions:
Living, and yet – to die?
Atâția alții cari fac ochi devreme
Întâmpină, adică, dimineața
Mai râzători?
Nu-ntreabă ziua – cât mai sunt în viață:
Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc?
Nu aș putea cumva să uit că-s viu?
Și cum să-mpac cele două condiții:
Trăind, totuși să mori?
Between the curtains the autumnal sunlight
With lean and yellow finger points me out;
The clock moans: Why? Why? Why?
But suddenly, as if without a reason,
Heart, Brain, and Body, and Imagination
All gather in tumultuous joy together,
Running like children down the path of morning
To fields where they can play without a quarrel:
A country I’d forgotten, but remember,
And welcome with a cry.
Printre perdele, soarele de toamnă
Cu degete gălbuie mă arată;
Pendula geme: De ce oare?
Deodată, parcă fără-ndreptățire,
Trup, creier, inimă și-nchipuire
Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați
Și-aleargă pe cărarea dimineții
Spre-un câmp de joacă și de voie bună:
Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi
Și încântări.
O cool glad pasture; living tree, tall corn,
Great cliff, or languid sloping sand, cold sea,
Waves; rivers curving; you, eternal flowers,
Give me content, while I can think of you:
Give me your living breath!
Back to your rampart, Death.
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic,
Nisip curgând molatic, rece mare,
Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne,
Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea,
Suflarea voastră voie.
Tu, moarte, du-te în chilie.
Harold Monro traducere de Leon Levițchi

06 iun.

„Gaudeamus Igitur” de Margaret Woods

Come, no more of grief and dying!
Sing the time too swiftly flying.
Just an hour
Youth’s in flower,
Give me roses to remember
In the shadow of December.
Nu te mai văita și nu mai geme,
Proslăvește-n cânt grăbita vreme!
Anii tineri ce-au rămas
Vor mai înflori un ceas.
Dați-mi roze care să reînvie
În a iernii negură pustie.


Continuare »

23 mai

„Parody” de G.K. Chesterton

Me clairvoyant,
Me conscious of you, old comarado,
Needing no telescope, lorgnette field-glass, opera-glass, myopic pince-nez,
Me piercing two thousand years with eye naked and not ashamed;
The crown cannot hide you from me;
Musty old feudal-heraldic trappings cannot hide you from me,
I perceive that you drink.
(I am drinking with you. I am as drunk as you are.)
I see you inhaling tobacco, puffing, smoking, spitting
(I do not object to your spitting),
You prophetic of American largeness,
You anticipating the broad masculine manners of these States;
I see in you also there are movements, tremors, tears, desires for the melodious,
I salute your three violinists, endlessly making vibrations,
Rigid, relentless, capable of going on forever;
They play my accompaniment; but I shall take no notice of any accompaniment;
I myself am a complete orchestra. So long.
Eu, clar-văzătorul,
Eu, care te cunosc, bătrâne camarad,
Eu n-am nevoie de lornion, ori telescop, binocul, sau pince-nez.
Eu pot străpunge 2000 de ani cu ochiul liber, fără jenă;
Coroana nu puteți s-o despărțiți de mine,
Capcane feudale îmbâcsite, mucezite, vă cunosc,
Bag seamă – beți.
(Și eu beau cot la cot cu voi. Și sunt la fel de beat.)
Văd că fumați, trageți în piept, scuipați.
(Eu nu sunt contra, da, scuipați),
Și faceți profeții despre americanul darnic,
Anticipați acele masculine-apucături ale Americii.
Dar văd în voi și lacrimi și dorințe, vibrări și armonie,
Cu mult respect! violonceliști; dați drumul nesfârșitelor vibrații.
Rigizi, neduplecați, capabili să o țineți tot așa.
Mă acompaniază; dar nu-mi pasă de-acompaniament;
Eu însumi sunt cât o orchestră-ntreagă.
Salut!
G.K. Chesterton traducere de Veronica Focșăneanu

07 mart.

„A Duet” de Thomas Sturge Moore

‘Flowers nodding gaily, scent in air,
Flowers posied, flowers for the hair,
Sleepy flowers, flowers bold to stare—-‘
‘O pick me some!’
“Flori suave, vesele buchete
Flori de câmp și flori de prins în plete,
Flori sfioase, galeșe, cochete –“
“Culege-mi, hai”
‘Shells with lip, or tooth, or bleeding gum,
Tell-tale shells, and shells that whisper Come,
Shells that stammer, blush, and yet are dumb—-‘
‘O let me hear.’
“Scoici cu dinți, cu buze sângerii,
Scoici din basme, scoici șoptind ‘Nu vii?’
Mute scoici ce șstiu a povesti –“
“Hai, dă-mi s-ascult!”
‘Eyes so black they draw one trembling near,
Brown eyes, caverns flooded with a tear,
Cloudless eyes, blue eyes so windy clear—-‘
‘O look at me!’
“Ochi căprui, priviri de lacrimi pline,
Ochi ca noaptea, două dulci măsline,
Ochi senini, safire cristaline –“
“Priviți-mă!”
‘Kisses sadly blown across the sea,
Darkling kisses, kisses fair and free,
Bob-a-cherry kisses ‘neath a tree—-‘
‘O give me one!’
“Reci săruturi duse peste mare,
Dulci săruturi, sărutări amare,
Sub un pom săruturi la plecare –“
“O, dă-mi și mie!”
Thus sand a king and queen in Babylon. “Așa cântau un rege și-o regină-n Babilon.”
Thomas Sturge Moore traducere de Veronica Focșeneanu

29 nov.

„Invictus” de William Ernest Henley

Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
Din bezna fără de hotar
Ce mă-mpresoară pe pământ,
Eu, căror zei or fi, dau har
Pentru-al meu cuget neînfrânt.
In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.
În cruntă gheara-mprejurării
Nici n-am icnit, nici n-am ţipat.
Sub bâtele-ntâmplării, capul
Îmi sângeră, dar neplecat.
Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.
Prin ciudă, lacrimi, suferinţă
Mijeşte Groaza umbrelor,
Ci anii ce mă ameninţă
Mă află tot netemător.
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate,
I am the captain of my soul.
Cu fapte bune şi mai rele
Răbojul mi-e crestat mereu,
Dar sunt stăpânul sorţii mele:
Cârmaciul sufletului meu.
William Ernest Henley traducere de Dan Duţescu

© 2024 blog.ro-en.ro