Verbul a flirta vine din limba franceză (flirter) – având însă un corespondent și în engleză (to flirt) – și este explicat, în dicționarele noastre, prin expresia „a fi în flirt cu cineva”. Dicționarele mai vechi (care notează și utilizări livrești) trimit la „jargonul burgheziei”, subliniind că înseamnă „a avea o legătură de dragoste ușoară, nestatornică; a susține o conversație ușuratică cu o persoană de sex opus”. Sinonimul indicat este a cocheta.

Și, vorba vechilor, flirtul este o activitate agreabilă și reconfortantă. Nu facem acuma o îndeletnicire de „toată ziua bună ziua” din ea, dar prinde bine, din timp în timp, să mai stricăm câte o ocheadă cu unul-altul nou sosit în viața noastră. Evident, vorbesc de cei neluați, ca să le spunem așa, pentru că cei luați rezolvă problema pe cont propriu – e treaba lor, nu ne amestecăm.

Continuare »

Verbul a monitoriza este, în ultima vreme, la foarte mare căutare, deși nu-mi pare chiar foarte tânăr. Este format prin derivare, de la substantivul monitor („aparat de control al unei instalații de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi”) cu sufixul -iza, după modelul englezescului to monitor.

În românește, este un tranzitiv care se referă la „a supraveghea prin intermediul monitorului sau al altui aparat specializat”. Interesant este faptul că, deși pare să fi preluat verbul din engleză, limba noastră i-a lăsat semnificația acolo. Sau, cel puțin, așa cred dicționarele, pentru că puține dintre ele lămuresc ceea ce mie mi se pare a fi sensul cel mai utilizat la momentul acesta: „to observe and check the progress or quality of (something) over a period of time; to keep under a systematic review”.

Continuare »

Verbul a (se) destabiliza nu are foarte multe sensuri şi nu pune prea multe probleme de interpretare, referindu-se la „a face să-şi piardă sau a-şi pierde stabilitatea; a-şi pierde caracterul stabil, a deveni instabil”. Termenul se formează de la antonimul său, a stabiliza, cu prefixul des-, conform unui corespondent din limba franceză (déstabiliser) şi unuia din engleză (destabilize).

Viața aduce cu sine o mulțime de elemente destabilizatoare, care distrug armonia câştigată, uneori, cu extrem de multă dificultate. Echilibrul este incredibil de fragil şi dispare brusc, prăbuşindu-se absurd într-o falie apărută nejustificat, după ani şi ani de liniște şi nemișcare, în țesătura aparent trainică a timpului ce ne este sortit.

Continuare »

Verbul a (se) învinovăţi nu are multe sensuri, însemnând „a (se) considera sau a (se) declara vinovat”. S-a format prin derivare, de la cuvântul de bază vinovat, cu prefixul în-, una dintre semnificaţiile mai vechi referindu-se tocmai la „a (se) face vinovat”. Dintre sinonime, putem menţiona a (se) acuza, a (se) învinui, iar antonimele menţionate de dicţionare sunt a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica.

Prin urmare, în aparenţă, lucrurile sunt foarte simple. Dacă n-ar fi, ar trebui să existe explicaţii mai complexe, nu? Ar trebui să existe ceva adăugiri, ceva lămuriri, ceva desluşiri. Pentru că atât de puţine cuvinte nu pot spune poveşti prea complicate… Sigur, te poţi duce câteva pagini mai departe, ca să vezi ce e vina ori vinovăţia, şi s-ar putea să te pună pe gânduri, căci clarificările sunt mai numeroase acolo. Iar în viaţa de dincolo de hârtie, istoriile sunt încă şi mai încurcate.

Continuare »

Verbul a accepta vine, pe filieră franceză (accepter), din limba latină – acceptare. Se defineşte extrem de succint, bazându-se mai mult pe sinonimie pentru lămurirea sensurilor. Se foloseşte în vorbirea curentă, însemnând „a fi de acord cu…, a primi în mod voit” şi fiind, în funcţie de context, echivalent al lui a admite, a aproba, a consimţi, a conveni, a împărtăşi, a încuviinţa, a îngădui, a se învoi, a recunoaşte, a suporta, a tolera.

În politică, se poate folosi cu sensul de a agrea, iar în domeniul financiar (referindu-se la conturi ori poliţe etc.) poate avea în vedere acţiunea de „a primi în vederea achitării, a semna un act, a se angaja la plată”. Dintre antonime, sunt de amintit a dezaproba, a refuza, a renunţa, a respinge.

Continuare »

Verbul a boli are nuanţă populară şi este folosit pentru a sublinia o foarte neplăcută situaţie, în care organismul se simte foarte rău, până la incapacitatea de a-şi menţine poziţia verticală. Nu are foarte multe sensuri, dar şi cele pe care le are sunt nesuferite şi detestate de toată lumea. Înseamnă „a fi bolnav timp îndelungat (de o boală lungă sau cronică)”, fiind sinonim cu a suferi, a zăcea.

Atât verbul, cât şi substantivul rudă bună cu el vin din slavă şi s-au aclimatizat perfect, încât cu greu se poate imagina înlocuirea cuvântului boală cu un altul, echivalent. Definiţia acestuia spune „modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul”, iar sinonimele indicate sunt maladie, afecţiune, beteşug, rău, suferinţă.

Continuare »