Verbul a admira are, în general, o singură semnificaţie principală, conotaţiile diferenţiindu-se în funcţie de sentimentele care generează această admiraţie. Termenul vine din latinescul admirari, pe filieră franceză – admirer şi se referă, prin urmare, la „a privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc.”

Celelalte sentimente asociate, în dicţionare, cu admiraţia sunt plăcerea şi bucuria, mirarea şi uimirea. Cele admirate pot fi lucruri frumoase sau rare, peisaje ori elemente ale naturii, oameni sau trăsături ale caracterului lor – deseori, verbul stabilind sinonimie cu a preţui. Dintre antonime, se menţionează a detesta, a dispreţui, a nesocoti.

Continuare »

Verbul a (se) îmblânzi este unul frumos şi blând, care nu dă prea multe bătăi de cap. Înseamnă, într-o primă accepţie, „a deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (şi în folosul) omului” – sinonim cu a (se) domestici. De unde putem deduce că n-o fi chiar aşa „frumos şi blând” verbul ăsta în lumea animalelor… Probabil că acolo, la loc de mare cinste, aşa cum se şi cuvine, este neîmblânzirea!

Prin extindere de sens, verbul se poate referi la orice demers de „a face sau a deveni (mai) blând”, în timp ce sensul figurat are în vedere elementele dezlănţuite ale naturii (furtună, vânt etc.) – „a scădea în intensitate”. Sinonimele sunt destul de numeroase: a alina, a atenua, a calma, a descreşte, a diminua, a domoli, a îmbuna, a linişti, a micşora, a modera, a pondera, a potoli, a reduce, a scădea, a slăbi, a tempera – multe dintre ele având şi nuanţă reflexivă.

Continuare »

Verbul a (se) îngropa are două sensuri fundamentale, din care, mai apoi, derivă o serie de semnificaţii figurate. Are în vedere, mai întâi, obiceiul (întâlnit la multe dintre culturile lumii antice şi contemporane) de „a băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial)”, fiind sinonim cu a înmormânta, a înhuma, a astruca (învechit şi regional). Se spune, metaforic, ne îngropă pe toţi despre aceia care, în general, deşi au un stil de viaţă dezordonat şi le fac necazuri multora, mor ultimii, supravieţuindu-le victimelor lor.

Într-o accepţie mai largă, înseamnă „a pune într-o groapă, acoperind cu pământ; a (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ”, referindu-se aici la orice fel de îngropare, inclusiv la cea asociată muncilor câmpului – „a muşuroi o plantă”. Însă cele mai multe dintre antonime se opun, cu precădere, primului înţeles al termenului – a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta.

Continuare »

Întrucât se formează prin derivare de la substantivul plan, verbul a plănui înseamnă „a face planuri, a pregăti ceva (în minte) pentru viitor”, având ca sinonime pe a stabili, a hotărî. Nu sunt convinsă că menţiunea „în minte” este cu totul obligatorie – poţi să faci planul pe hârtie, poţi să începi concret unele demersuri chiar din vreme.

Însă e foarte adevărat că cel mai des folosim ca expresie sinonimă pe „a avea de gând”, echivalentă cu a intenţiona, a preconiza, a proiecta. Există, de asemenea, şi expresia familiară „a pune la cale” care, prin extindere de sens, poate avea conotaţii negative, însemnând a complota, a premedita, a precugeta (rar), a unelti, a urzi.

Continuare »

Verbul a interpreta are multe sensuri şi o sumedenie de sinonime. Într-o accepţie generală, de bază, înseamnă „a da un anumit înţeles, o anumită semnificaţie unui lucru”. Această acţiune se poate realiza recurgându-se la elemente clare, la asocieri definitive, la explicaţii recunoscute şi acceptate („a lămuri ori a explica un text, o lege”), dar şi dând o notă particulară, inedită, acestui demers („a expune atribuind o explicaţie personală”), cu referire la fapte, fenomene, evenimente, întâmplări, situaţii, contexte, chiar şi vise.

Dincolo de utilizarea lui în vieţile noastre de zi cu zi, unul dintre cele mai importante domenii în care este necesară această activitate este cel al artei (indiferent de materialul folosit), termenul însemnând astfel „a reda prin mijloace adecvate conţinutul unei opere muzicale, dramatice, literare”. Se poate discuta, deci, de interpretarea unui text literar (a comenta, a explica, a analiza), de interpretarea unui rol într-o piesă sau într-un film (a juca), de interpretarea unei bucăţi muzicale (a executa, a cânta).

Continuare »

Verbul a reabilita se foloseşte uneori cu sensul de „a face să-şi recapete sau a-şi recăpăta buna dispoziţie”, dar cea mai utilizată valoare se referă la „a-şi restabili buna reputaţie, onoarea, prestigiul ştirbit”. Folosit în domeniul juridic, verbul are în vedere demersul de „a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei bănuieli false sau a unei condamnări), a repune în drepturile de care a fost lipsit”.

Cuvântul are – se pare – şi o utilizare în sfera medicală: „a readuce în stare activă unele funcţii alterate în urma unor procese patologice”. În registrul familiar (având evidentă trimitere spre spaţiul penitenciar şi subliniind privarea de libertate), termenul se foloseşte pentru elevi, însemnând „a-şi îndrepta situaţia şcolară, obţinând o notă bună după note insuficiente”, având în vedere, probabil, felul în care este privit năstruşnicul de către profesor.

Continuare »