24 nov.
Culori
Explicaţii şi exerciţii pentru câteva expresii care fac referire la culori
Rezultate
06 dec.
Culorile curcubeului
O lecţie care îi învaţă pe copii câteva culori în limba engleză, folosind ca pretext un curcubeu
05 mart.
DOOM 2: pohfală – pointillist
! pohfală are o precizare nouă – aparține vocabularului învechit; substantivul feminin cu genitiv-dativul pohfalei și pluralul pohfale („slavă, fast, splendoare, mândrie, prestigiu”)
! poiană este substantiv feminin, care rămâne acum cu o singură formă de genitiv-dativ – poienii și una pentru singular – poieni (anterior, era corect și poienei)
* poimâine-dimineață este un adverb nou, care deschide o serie relativ numeroasă ce mai include: *poimâine după-amiază (adverb + adverb), *poimâine după-masă (adverb + adverb), *poimâine-noapte (adverb), *poimâine-seară (adverb)
! pointer este un anglicism (denumirea unei rase de câini) care revine la forma de origine (anterior apărea forma poanter); este substantiv masculin cu pluralul pointeri (e se pronunță ă)
! pointillísm revine și el la forma de origine, din franceză, de unde vine acum și pronunția poantiísm; este substantiv neutru („procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu”), iar prima silabă este poin-. Din aceeași familie lexicală, apare și !pointillíst, pronunțat poantiíst, care are atât valoare adjectivală, cât și substantivală, masculin cu pluralul pointillíști și femininul pointillístă-pointillíste.
03 sept.
a vegeta
Verbul a vegeta vine, pe filieră franceză (végéter), dinspre latinescul vegetare şi are două sensuri. Primul dintre acestea se referă la plante – „a se afla în proces de vegetație”, fiind echivalent cu a crește, a se dezvolta, a se nutri, a trăi.
Celălalt – cel figurat – se folosește cu privire la oameni, înseamnă „a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică; a duce o viață obscură, lipsită de interes, de activitate și de perspective” și este sinonim cu a lâncezi, a stagna. Sensul pare a presupune traiul în nemișcare, obscuritate, retras ori uitat de lume, de cele mai multe ori în mizerie.
Continuare »
01 aug.
„Glory” de Edward Thomas
| The glory of the beauty of the morning, – The cuckoo crying over the untouched dew; The blackbird that has found it, and the dove That tempts me on to something sweeter than love; White clouds ranged even and fair as new-mown hay; The heat, the stir, the sublime vacancy Of sky and meadow and forest and my own heart: – The glory invites me, yet it leaves me scorning All I can ever do, all I can be, Beside the lovely of motion, shape, and hue, The happiness I fancy fit to dwell In beauty’s presence. Shall I now this day Begin to seek as far as heaven, as hell, Wisdom or strength to match this beauty, start And tread the pale dust pitted with small dark drops, In hope to find whatever it is I seek, Hearkening to short-lived happy-seeming things That we know naught of, in the hazel copse? Or must I be content with discontent As larks and swallows are perhaps with wings? And shall I ask at the day’s end once more What beauty is, and what I can have meant By happiness? And shall I let all go, Glad, weary, or both? Or shall I perhaps know That I was happy oft and oft before, Awhile forgetting how I am fast pent, How dreary-swift, with naught to travel to, Is Time? I cannot bite the day to the core. |
Bogatul strai al dimineții, cucul Ce cântă pentru rouă cât timp încă Nu a găsit-o mierla, porumbelul Care cunoaște-un simțământ mai gingaș Ca dragostea; nori albi grupați simetric, Îmbietori ca fânul nou-cosit; Căldura, zvonul, sacra toropeală Din cer, livezi, păduri, din pieptul meu, Mă copleșesc… Sunt rușinat la gândul A ceea ce pot fi și ce pot face ’N această minunată lumea-a formei, Mișcării și culorii; fericirea Mi-o-nchipui vrednică să stea alături De slava lor. Să-ncep chiar astăzi Să cat în cer sau iad înțelepciune Și vlagă pe măsura frumuseții? Cu gândul că-aș putea găsi ce vreau, Să tulbur furnicarele și-n tufe Să umblu după vietățile mărunte, Scurt-trăitoare, poate fericite, Din cele despre care nu știu nimic? Sau să mă-mpac, vai, cu neîmpăcarea, Ca un lăstun, cu aripile lui? Iar la sfârșitul zilei să mă-ntreb Ce-i frumusețea și ce-am vrut să spun Prin fericire? Și să uit de toate, Voios sau supărat, sau amândouă? Ori să-nțeleg că fericit am fost Adeseori, uitând că-s ferecat, Că Timpul zboară și n-am cum să-l prind? Din zi nu știu să mușc până la miez. |
Edward Thomas | traducere de Leon Levițchi |
06 iun.
„Gaudeamus Igitur” de Margaret Woods
| Come, no more of grief and dying! Sing the time too swiftly flying. Just an hour Youth’s in flower, Give me roses to remember In the shadow of December. |
Nu te mai văita și nu mai geme, Proslăvește-n cânt grăbita vreme! Anii tineri ce-au rămas Vor mai înflori un ceas. Dați-mi roze care să reînvie În a iernii negură pustie. |