Rezultate

04 dec.

Cuvântul anului 2018 pentru Cambridge Dictionary: nomophobia

Toți suntem de acord că suntem din ce în ce mai dependenți de telefoanele smart, iar Cambridge Dictionary a declarat „nomophobia” cuvântul anului 2018, ales de utilizatorii săi.

Neologismul, folosit pentru prima oară în 2008, este frica sau îngrijorarea la ideea de a rămâne fără telefonul mobil sau de a nu putea să-l folosim. Cuvântul provine din amestecul silabelor care declară: “NO MObile PHOne phoBIA” (“fobia de a nu avea telefonul mobil”).

Termenul a surclasat propuneri ca “gender pay gap” (diferențe de remunerație în funcție de gen), “ecocide” (distrugerea mediului natural dintr-o zonă sau afectare severă a acestuia) și “no-platforming” (practica prin care se refuză cuiva o oportunitate de a-și face ideile sau credințele cunoscute public, deoarece consideri că aceste credințe sunt periculoase sau inacceptabile).

Continuare »

17 oct.

„Living” de Harold Monro

Slow bleak awakening from the morning dream
Brings me in contact with the sudden day.
I am alive – this I.
I let my fingers move along my body.
Realization warns them, and my nerves
Prepare their rapid messages and signals.
While Memory begins recording, coding,
Repeating; all the time Imagination
Mutters: You’ll only die.
Abia trezit din visul dimineții,
Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi.
Acesta, eu, sunt viu.
Mă-ncredințez când trupul mi-l ating
Cu degetele; nervii toți sunt gata
Pentru mesaje și semnale fulger,
Memoria-ncifrează sau repetă
Iar fantezia murmură mereu:
Tot vei muri.
Here’s a new day. O Pendulum move slowly!
My usual clothes are waiting on their peg.
I am alive – this I.
And in a moment Habit, like a crane,
Will bow its neck and dip its pulleyed cable,
Gathering me, my body, and our garment,
And swing me forth, oblivious of my question,
Into the daylight – why?
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet!
Costumul mă așteaptă în cuier.
Acesta, eu, sunt viu.
Și obiceiul, ca o macara,
Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface
Cu trup și haine și să mă azvârle
În plină zi, uitând de întrebarea
Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce?
Aș vrea și eu să știu!
I think of all the others who awaken,
And wonder if they go to meet the morning
More valiantly than I;
Nor asking of this Day they will be living:
What have I done that I should be alive?
O, can I not forget that I am living?
How shall I reconcile the two conditions:
Living, and yet – to die?
Atâția alții cari fac ochi devreme
Întâmpină, adică, dimineața
Mai râzători?
Nu-ntreabă ziua – cât mai sunt în viață:
Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc?
Nu aș putea cumva să uit că-s viu?
Și cum să-mpac cele două condiții:
Trăind, totuși să mori?
Between the curtains the autumnal sunlight
With lean and yellow finger points me out;
The clock moans: Why? Why? Why?
But suddenly, as if without a reason,
Heart, Brain, and Body, and Imagination
All gather in tumultuous joy together,
Running like children down the path of morning
To fields where they can play without a quarrel:
A country I’d forgotten, but remember,
And welcome with a cry.
Printre perdele, soarele de toamnă
Cu degete gălbuie mă arată;
Pendula geme: De ce oare?
Deodată, parcă fără-ndreptățire,
Trup, creier, inimă și-nchipuire
Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați
Și-aleargă pe cărarea dimineții
Spre-un câmp de joacă și de voie bună:
Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi
Și încântări.
O cool glad pasture; living tree, tall corn,
Great cliff, or languid sloping sand, cold sea,
Waves; rivers curving; you, eternal flowers,
Give me content, while I can think of you:
Give me your living breath!
Back to your rampart, Death.
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic,
Nisip curgând molatic, rece mare,
Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne,
Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea,
Suflarea voastră voie.
Tu, moarte, du-te în chilie.
Harold Monro traducere de Leon Levițchi

19 dec.

Maimuţele din pădure

Ca piticii de pe creier :))

15 nov.

„The Prodigal Son” de Rudyard Kipling

Here come I to my own again,
Fed, forgiven and known again,
Claimed by bone of my bone again
And cheered by flesh of my flesh.
The fatted calf is dressed for me,
But the husks have greater zest for me,
I think my pigs will be best for me,
So I’m off to the Yards afresh.
Întorsu-m-am, iată, iar acasă,
Iertat şi primit iar în casă,
Drăgălit de cosângeni ca să
Îi las a mă strânge la sân.
Din viţelul cel gras în blid mi-au pus,
Dar roşcovele-mi par mai presus…
Şi ei blânzi ca porcii mei blânzi parcă nu-s,
Aşa că plec iar la stăpân.


Continuare »

16 aug.

„Lucifer in Starlight” de George Meredith

On a starred night Prince Lucifer uprose.
Tired of his dark dominion swung the fiend
Above the rolling ball in cloud part screened,
Where sinners hugged their spectre of repose.
Prin aştri, noaptea, Lucifer suia.
Scârbit de schiptru-i, se rotea Cel-Rău
Între pământ şi cer, prin sumbrul tău;
Jos, omul cuipeş umbra-i săruta –
Poor prey to his hot fit of pride were those.
And now upon his western wing he leaned,
Now his huge bulk o’er Afric’s sands careened,
Now the black planet shadowed Arctic snows.
Sărman prinos trufaşului călău…
Când către veste cârmea cu aripa,
Când, stins planet, gonea spre Africa
Sau arctice zăpezi. – Hăt sus, în hău
Soaring through wider zones that pricked his scars
With memory of the old revolt from Awe,
He reached a middle height, and at the stars,
Which are the brain of heaven, he looked, and sank.
Around the ancient track marched, rank on rank,
The army of unalterable law.
Zvâcnind, şi-aduse-aminte ce răni grele
Îl ard de când vru LUI să-i pună stavili,
Şi către-al nopţii creier, către stele
Privind… se scufundă. – Pe vechi făgaşe,
În strânse rânduri-rânduri uriaşe,
Păşea oştirea neclintitei pravili.
George Meredith traducere de Tudor Dorin

28 iun.

„Arbor Vitae” de Coventry Patmore

With honeysuckle, over-sweet, festoon’d;
With bitter ivy bound;
Terraced with funguses unsound;
Deform’d with many a boss
And closed scar, o’ercushion’d deep with moss;
Bunch’d all about with pagan mistletoe;
And thick with nests of the hoarse bird
That talks, but understands not his own word;
Stands, and so stood a thousand years ago,
A single tree.
Thunder has done its worst among its twigs,
Where the great crest yet blackens, never pruned,
But in its heart, alway
Ready to push new verdurous boughs, whene’er
The rotting saplings near it fall and leave it air,
Is all antiquity and no decay.
Rich, though rejected by the forest-pigs,
Its fruit, beneath whose rough, concealing rind
They that will break it find
Heat-succouring savour of each several meat,
And kernell’d drink of brain-renewing power,
With bitter condiment and sour,
And sweet economy of sweet,
And odours that remind
Of haunts of childhood and a different day.
Beside this tree,
Praising no Gods nor blaming, sans a wish,
Sits, Tartar-like, the Time’s civility,
And eats its dead-dog off a golden dish.
Cu caprifoi ca mierea festonat,
Cu iederă amară-ncins,
Crestat de-otrăvitori bureţi,
Sluţit de umflături şi cicatrice,
Vârât adânc în perna muşchilor,
Împresurat de vâsc păgân
Şi urâţit de cuiburi
Ale croncănitoarei păsări, stă
Şi-a stat aşa şi-n urmă c-un mileniu
Un singur arbor.
Şi trăsnetele au făcut prăpăd
Prin crăci, şi trunchiu-i se tot înnegreşte
Dar în străfundul lui e veşnic gata
Să-ntindă ramuri verzi, în timp ce-alături
Puieţii se-nmulţesc şi mor. El este
Antichitatea fără putrezire.
Chiar dacă porcii nu-l apreciază,
I-e fructul ne-ntrecut: sub coaja lui
Acei ce-o sparg găsesc
Un miez plin de arome şi un suc
Ce-ntinereşte creierii; parfumul
Şi gustul dulce-acrişor
Re-nviu potecile copilăriei
Şi zilele ce-au fost.
Lângă-acest arbor,
Ne-nchinător la zei, nemustrător,
Fără dorinţe, şade tătăreşte
Tipicul Timpului şi se înfruptă
Cu carne de câini morţi din tăvi de aur.
Coventry Patmore traducere de Leon Leviţchi

© 2024 blog.ro-en.ro