Rezultate
12 iun.
The dappled die-away
Cheek and wimpled lip,
The gold-wisp, the airy-grey
Eye, all in fellowship—
This, all this beauty blooming,
This, all this freshness fuming,
Give God while worth consuming. |
Foc vesel de pistrui, galeş obraz,
buzele-n freamăt şi-n undire,
strălimpezi ochi şi pletele-n talaz,
de aur, respir de armonie şi unire,
toată această frumuseţe-n floare,
întreaga-ţi frăgezime-aromitoare
Domnului dă-i-o, deşi ispita-i mare. |
Both thought and thew now bolder
And told by Nature: Tower;
Head, heart, hand, heel, and shoulder
That beat and breathe in power—
This pride of prime‘s enjoyment
Take as for tool, not toy meant
And hold at Christ‘s employment. |
Neînfricate vine, gândul oţelit,
măreţul turn ce firea l-a durat frumos,
cap, inimă şi mână în palpit,
umeri viteji, tot suflu-ţi viforos –
mândria tinereţii, zi sărbătorească,
unealtă socoteşte-o, nu jucărie flască,
şi grijuliu păstreaz-o – Iisus s-o folosească. |
The vault and scope and schooling
And mastery in the mind,
In silk-ash kept from cooling,
And ripest under rind—
What life half lifts the latch of,
What hell stalks towards the snatch of,
Your offering, with despatch, of! |
Bolta, diapazonul minţii: învăţătură
deplină, desăvârşire a gândului, ferită
de răcire-n cenuşă de mătase pură,
sub coajă protectoare bine rumenită,
lucrul acela deja revendicat de moarte
şi după care iadul se-nnebuneşte foarte,
ofranda ta – fă-i iute vânt în lumea de departe! |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
02 mai
Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare –
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, |
Blackness of the cathedral dome, saddened by the yellow light
Of waxen candles shimmering, which burn before the altars face;
While in the dark and spacious vault, unpenetrated realms of space
Defy the tapers’ tired eyes that strain to probe unconquered night. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
06 iul.
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. |
‘Tis eve on the hillside, the bagpipes are distantly wailing,
Flocks going homewards, and stars o’er the firmament sailing,
Sound of the bubbling spring sorrow’s legend narrating,
And beneath a tall willow for me, dear one, you are waiting. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
11 mai
– „Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele. |
„You ride the clouds and range the sky
Your net about the stars cast;
But do remember dear at last
My soul can never soar so high. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
06 apr.
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar. |
Two candles, tall sentry, beside an earth mound,
A dream with wings broken that trail to the ground,
Loud flung from the belfry calamitous chime…
‘Tis thus that you passed o’er the bound’ries of time. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
27 ian.
The tame bird was in a cage, the free bird was in the forest.
They met when the time came, it was a decree of fate.
The free bird cries, „O my love, let us fly to wood.”
The cage bird whispers, „Come hither, let us both live in the
cage.”
Says the free bird, „Among bars, where is there room to spread
one’s wings?”
„Alas,” cries the cage bird, „I should not know where to sit perched in the sky.” |
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: „Vino, iubito, să zburăm în codru.”
Pasărea îmblânzită murmură: „Vino aici, să trăim alături în colivie.”
„Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?” spuse pasărea liberă.
„Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească.” |
The free bird cries, „My darling, sing the songs of the woodlands.”
The cage bird says, „Sit by my side, I’ll teach you the speech of the learned.”
The forest bird cries, „No, ah no! songs can never be taught.”
The cage bird says, „Alas for me, I know not the songs of the woodlands.” |
„Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii.”
„Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă.”
Pasărea pădurii răspunse: „Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată.”
Pasărea din colivie grăi: „Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii.” |
Their love is intense with longing, but they never can fly wing to wing.
Through the bars of the cage they look, and vain is their wish to know each other.
They flutter their wings in yearning, and sing, „Come closer, my love!”
The free bird cries, „It cannot be, I fear the closed doors of the cage.”
The cage bird whispers, „Alas, my wings are powerless and dead.” |
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte.
Ele bat din aripi şi cântă: „Vino mai aproape, dragostea mea!”
Pasărea liberă strigă: „Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale.”
„Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte. |
| Rabindranath Tagore |
traducere de George Popa |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!