În limba engleză, substantivul „gamut” înseamnă „gamă” (serie de elemente care au legătură). Destul de simplu. Însă etimologia termenului este chiar interesantă.

În Evul Mediu, pe vremea când încă nu se consacrase sistemul de notare muzicală DO-RE-MI-FA-SOL-LA-SI, cea mai joasă notă muzicală în sistemul conceput de Guido d’Arezzo era numită GAMMA UT – botezată după litera grecească GAMMA, UT indicând că e cea mai de jos. (Ulterior, UT a fost înlocuit cu DO).

În timp, „gamma ut” a devenit „gamut„, denumind şi ambitusul unei anumite voci sau al unui anumit instrument muzical.

De pe la 1620, termenul a început să fie aplicat nu doar în muzică, ci şi în alte domenii. De exemplu, mai recent, „gamut” înseamnă şi gama de culori ce pot fi reproduse de un anumit dispozitiv sau gama de culori a unei imagini. Lista de utilizări posibile rămâne deschisă.

* malnutriție (mal-nu-tri-ți-e) apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul malnutriției și pluralul malnutriții

! malonest (ma-lo-nest / mal-o-nest) își câștigă dreptul la existență (anterior, dicționarul trimitea la onest); termenul funcționează în registrul livresc, este adjectiv masculin cu pluralul malonești și femininul malonestă-maloneste

* malpraxis este substantiv neutru – „tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi produce acestuia prejudicii de orice natură”

* malteză se numește limba vorbită în Malta, substantiv feminin cu genitiv-dativul maltezei

* Mamaia (localitate) e substantiv feminin cu genitiv-dativul Mamaiei

Verbul a (se) bronza are două sensuri de bază și unul figurat, toate trei având în vedere culoarea. Vine din franceză – bronzer – și se referă, întâi de toate, la „a acoperi un obiect cu un strat subțire de bronz sau de vopsea de bronz; a spoi cu bronz”; procedeul tehnologic este aplicat, în general, obiectelor sau pieselor de metal.

Pe de altă parte, verbul poate avea în vedere și o altă tehnică, folosită în tăbăcărie – „a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici)”. Așa cum spuneam la început, termenul pare a face referire, mai presus de orice, la culoare, făcând, de altfel, parte din familia lexicală a substantivului bronz. Pentru aceste accepții ale cuvântului, nu par a exista sinonime.

Cred că cel mai cunoscut sens al verbului este cel care are legătură cu activitatea preferată de majoritatea oamenilor vara – „a face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui (sau vântului); a se colora la piele ca bronzul (oxidat)”. Cei mai mulți termeni echivalenți au în vedere acest sens: a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji.

Continuare »

Verbul a (se) încinge care vine din latinescul incingere este complet diferit de cel cu aceeaşi formă care este sinonim cu a (se) aprinde. Se referă la „a (se) înfăşura peste mijloc, a lega strângând bine cu o cingătoare, un brâu etc.” Într-o a doua situaţie în care se utilizează, verbul are în vedere acţiunea de „a-şi prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea)”.

Plecând de la explicaţiile mai sus prezentate, sensul figurat al termenului înseamnă „a cuprinde din toate părţile”, fiind sinonim cu a împresura, a înconjura, a învălui. Poate fi vorba despre asedii armate, despre atacuri la persoană, despre situaţii reale de viaţă ori despre jocuri de societate.

Continuare »

Din când în când câte un obiect îşi mai face apariţia la licitaţie şi preţul de vânzare îi ia cu totul prin surprindere pe experţii caselor de licitaţii şi pe vânzătorii cu experienţă. Astfel de piese sunt cunoscute drept “în stare de hibernare”.

Aceasta a fost şi situaţia lotului 1411 ce a participat recent la vânzarea de carte Gorringes din Lewes şi care nu părea de foarte mare interes: Dicţionarul lui Samuel Johnson, prima ediţie, folio în patru volume, Londra 1755. A fost trimis spre vânzare la casa de licitaţii North Street de către familia lui Michael Clarke-Jervoise din reşedinţa de la Idsworth Park, comitatul Hampshire. Dicţionarul a fost estimate la 2.000 – 3.000 de lire sterline, pe baza evaluărilor unor seturi similare vândute în ultimii câţiva ani.

Continuare »

Verbul a simula are, în dicţionarele… tradiţionale (să le zicem), (aproape) numai sensuri conotate negativ. În afară de primul, cel general, care se referă la „a face să pară adevărat ceva ireal”, care e oarecum neutru, celelalte au în vedere intenţionalitatea acestui act, din varii motive şi cu trimitere la diverse situaţii, de regulă circumscrise lui „a da în mod intenţionat o impresie falsă”.

De pildă, vorbim despre simularea bolii, a nebuniei sau a beţiei, pentru a obţine un avantaj sau a evita o sancţiune (a se face, a se preface) ori simularea râsului, a veseliei, a sentimentelor (a afecta, a mima). Se simulează adevărul, creând o impresie falsă pentru a induce în eroare, prezentând un fapt ca fiind real prin înşelăciune. Cum spuneam, importantă pare a fi mai întâi de toate intenţia de a provoca o percepţie greşită, o interpretare eronată.

Continuare »