Verbul a se consfătui a trecut definitiv în clasa reflexivelor, conform noului DOOM, care îl menționează independent de termenul de bază de la care s-a format (a sfătui) și la care trimitea, anterior, dicționarul ortografic. Cuvântul denumește acțiunea realizată de două sau mai multe persoane, de „a face schimb de sfaturi, a se sfătui împreună cu alții”, de a se consulta.

Iar acestea sunt singurele informații pe care ni le dau dicționarele despre verb. Nu că în viața de zi cu zi l-am folosi foarte des… prin urmare, pare a exista un echilibru între viața pe hârtie și viața reală a acestui cuvânt. Mai mult decât atât, se întâmplă astfel încât eu însămi nu îi cunosc decât o singură utilizare – și aceea improprie…

Continuare »

De la „gigil” la „wabi-sabi” şi „tarab”, există multe cuvinte străine care desemnează emoţii fără echivalent în alte limbi. Învăţând să identificăm şi să le cultivăm, aceste experienţe ar putea să ne ofere o viaţă mai bogată.

Aţi simţit vreodată puţin „mbuki-mvuki” – nevoia irezistibilă de a vă smulge hainele de pe voi în timp ce dansaţi? Poate că e puţin „kilig” – sentimentul de agitaţie când vorbiţi cu o persoană pe care o simpatizaţi? Dar ce ziceţi de „uitwaaien” – care încapsulează efectele revitalizante ale plimbării în bătaia vântului? Aceşti termeni – din limbile bantu, taglog şi olandeză – nu au un echivalent direct în alte limbi, dar reprezintă experienţe emoţionale foarte precise.

Continuare »

* muscat, substantiv neutru, are acum drept de existență, într-un articol independent de cel în care este menționată valoarea adjectivală

! muschetar / mușchetar are acum două variante corecte, fiind substantiv masculin cu pluralul muschetari/mușchetari

! musical (spectacol) este un anglicism pe care îl pronunțăm mĭuzicăl, substantiv neutru cu pluralul musicaluri. Din aceeași familie lexicală, găsim și !music-hall (local), care se pronunță mĭuzic-hol, substantiv neutru cu pluralul music-halluri.

* müsli vine din germană, substantiv neutru plural

* musonic e adjectiv, masculin cu pluralul musonici și femininul musonică-musonice

* mendelist apare ca noutate, adjectiv sau substantiv masculin cu pluralul mendeliști și femininul mendelistă-mendeliste; termenul înseamnă „(adept) al mendelismului” („concepție care susține că transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominației, segregării și combinării independente a caracterelor”)

* meningeal (se desparte me-nin-ge-al) este adjectiv masculin cu pluralul meningeali și femininul meningeală-meningeale; cuvântul este un echivalent al mai vechiului meningian (încă utilizat, și el)

* mentál apare cu două articole, mai întâi ca adjectiv masculin folosit în psihologie, având puralul mentáli și femininul mentálă-mentále. De asemenea, este menționat substantivul neutru *mentál, care se articulează mentálul.

! meréng este substantiv neutru cu pluralul merénguri (anterior, avea două forme acceptate meríng/meréng); este o „prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă”

! meridian se desparte me-ri-di-an și este adjectiv masculin cu femininul meridiánă și pluralul meridiáne (anterior, forma de singular era indicată pentru genul neutru). Din aceeași familie lexicală, este menționat substantivul *meridiánă (me-ri-di-a-nă), feminin cu genitiv-dativul meridiánei și pluralul meridiáne.

Verbul a frustra a fost o surpriză pentru mine, căci, uitându-mă după el în DEX, am constatat că are un singur sens de bază – „a lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun legitim”. Prin urmare, primul sens al termenului se referă la o lipsă sau o pierdere pe care o poate suferi statul ori o instituție – lucru absolut incompatibil cu ceea ce, în mintea mea, se lega de o stare de spirit pe care verbul acesta o conota.

Totuși, cuvântul face o trimitere și la oameni, fiind un echivalent al lui a priva ori a păgubi și stabilind sinonimie, prin extindere de sens, cu a înșela. Iar în acest context, paguba materială poate fi asociată, evident, cu sentimentul de frustrare – de care, presupun, statul și instituțiile sale sunt străine. Noi, pe de altă parte, trăim deplin acest simțământ sufocant și distructiv, care îți dă măsura desăvârșită a neputinței și nimicniciei. Mi se pare, însă, greșit să reducem totul la motive de ordin material.

Continuare »

Verbul a emigra face parte dintr-o categorie specială, a vorbelor cu foarte mare încărcătură emoțională. Înseamnă „a-și părăsi patria (locul de baștină) pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară”. Vine din limba latină (emigrare < ex „afară”, migrare „a se duce”) pe filieră franceză (émigrer), stabilind echivalență de sens cu a se expatria, dar având printre sinonime și termeni mai expresivi, precum a pribegi, a se înstrăina, a se desțăra, a băjeni/băjenări (toate din zona arhaică și livrescă).

Decizia de a emigra se poate lua ca urmare a unor circumstanțe independente de voința celui care se vede nevoit să facă un astfel de pas, fiind constrâns de factori politici sau economici, cu efecte foarte puternice pe plan emoțional, devastatoare uneori. În natură – ca de obicei – lucrurile sunt mai simple; verbul se folosește, de pildă, pentru păsările care schimbă locul după climă, activitate ce intră în firescul vieții și al morții, pe care oamenii îl complică, de cele mai multe ori. Oricum ar fi, antonimul folosit este același – a se repatria.

Continuare »