Persoanele care învaţă limba engleză consideră, în general, dicţionarul cel mai însemnat ajutor al lor. Multe dicţionare sunt prezentate drept dicţionare ale elevului. Apoi sunt manualele de gramatică care tratează părţile de vorbire, împărţirea în părţi de vorbire şi analiza.

Uniunea Europeană a dat publicităţii propriul său manual pentru limba engleză, ghid pentru autori şi traducători redactat într-un stil clar, concis şi direct. Iată un exemplu: „Cuvintele terminate în „-ise/-ize”. Folosiţi „-ise”. Ambele modalităţi de ortografie sunt corecte în engleza britanică, însă forma în „-ise” este mai frecvent folosită în mijloacele de comunicare în masă.”. De remarcat că, fiind un ghid oficial european, acesta ţine cont de realităţile englezei britanice, care în unele cazuri diferă de engleza americană.

Continuare »

Verbul a dezinforma mi-a atras atenţia zilele astea, când am stat cu ochii pe mass-media cu mai multă luare-aminte decât de obicei. Termenul se referă la „a informa greşit pe cineva”, dar – foarte important – presupune drept obligatorie intenţia celui care face acest lucru. Prin urmare, cuvântul are în vedere inducerea cuiva în eroare, prin furnizarea unei informaţii false, în mod tendenţios. Ceea ce înseamnă că unul dintre cele mai potrivite [sic!] medii în care se poate utiliza acest cuvânt este presa scrisă şi audiovizuală.

Continuare »

În ultima perioadă, site-ul SearchDictionaries.com a fost mult îmbunătăţit, căpătând multe facilităţi suplimentare.

Căutarea în dicţionarele de pe Web dispune de un selector tematic, care ajută la găsirea mai rapidă a rezultatelor referitoare la domeniul de interes.

Se spune că „o imagine face cât o mie de cuvinte”, aşa că pentru majoritatea termenilor apar şi imagini ilustrative, care uneori clarifică mai bine decât orice descriere textuală.

De asemenea, apar şi materiale video care explică sau ilustrează termenul. În unele cazuri, acestea oferă şi o mai mare varietate a punctelor de vedere.

Tot sub formă de materiale video, este disponibilă şi o secţiune destinată celor cu deficienţe de auz sau care doresc să înveţe limbajul semnelor (în special varianta americană).

Cea mai deosebită noutate o constituie exemplele de pronunţie localizate în materiale video (secvenţe de câteva secunde). Deoarece contextul în care este spus termenul e unul real, acesta poate fi ascultat aşa cum este pronunţat în mod natural. Facilitatea este disponibilă doar pentru anumiţi termeni, dar se extinde în permanenţă, până când majoritatea termenilor vor avea astfel de exemple de pronunţie.

În plus, tot sistemul a fost rafinat în detalii. Alte facilităţi inovatoare sunt în lucru, continuând să facă din acest site unul unic în felul său.

Vineri, 8 iunie 2012, începând cu ora 11:30, la sediul din strada Tokio, nr. 9, Bucureşti, a avut loc evenimentul de premiere pentru Shakespeare School Essay Competition 2012. Centrul de învăţare a limbii engleze Shakespeare School a premiat cele mai bune eseuri în limba engleză. Marile premii constau în tabere internaţionale gratuite în Marea Britanie.

Adriana Alionte, director al Shakespeare School, a declarat: “Shakespeare School Essay Competition, aflat la a IV-a ediţie, a devenit deja o tradiţie, având mii de participanţi din peste 350 de localităţi. Ne dorim să îi încurajăm pe toţi tinerii să gândească, să inoveze, să creeze în limba lui Shakespeare şi să îi recompensăm pe cei mai talentaţi!”

Continuare »

Expresia „lets hang out” este indubitabil una dintre cele mai populare. În româneşte sună cam ciudat: „hai să atârnăm afară” – aşa că nu poţi să nu te-ntrebi de unde vine.

În mod surprinzător, datează de pe vremea când comercianţii aşezau prăjini în faţa prăvăliilor. De prăjini atârnau stindarde care făceau reclamă bunurilor. Acestea au apărut cu mult înainte de panourile publicitare şi funcţionau mult mai bine decât să strigi în gura mare la întâmplare sloganuri comerciale tuturor trecătorilor. Aceste stindarde au ajuns să fie cunoscute drept locuri de întâlnire. Ele erau punctele în care oamenii (mai ales tinerii) se întâlneau şi pierdeau timpul cu prietenii lor.

Verbul a (se) înnora se referă la ivirea – pe cer sau în sufletul omului – a norilor. Dar nu din aceia albi şi pufoşi, pe aceia nu-i ia nimeni în seamă, nu, nu, nu merită mândria, onoarea şi osteneala de a avea un verb – oricum, nu acelaşi verb cu cel al fraţilor mai furtunoşi, păi se poate? Nu din aceia, ci din ceilalţi. Care întunecă, din cauza mulţimii lor, vremea, cerul, luna sau soarele şi toate planetele, cu toate lumile din toate sentimentele. Şi atunci toate se amărăsc, se închid, se înnegurează, se întristează, se mâhnesc, se mohorăsc, se posomorăsc – da, ştiu că nu vă place, de fapt nu ştiu, dar sunt convinsă că unora nu le place şi poate altora le place, ce ştiu eu, fiecare cu norii lui buni sau norii lui răi.

Continuare »