! finit apare ca adjectiv masculin cu pluralul finiţi şi femininul finită-finite. Substantivul cu aceeaşi formă este neutru şi nu are formă de plural.

! firáv / fírav are două forme accentuale corecte; este adjectiv masculin cu pluralul firávi/fíravi şi femininul firávă/fíravă – firáve/fírave

! firitiseală este un termen familiar care până acum avea trimitere la hiritiseală (formă care a dispărut); înseamnă „felicitare adusă cuiva sau petrecere la care se aduc felicitări cuiva” şi este substantiv feminin cu genitiv-dativul firitiselii şi pluralul firitiseli. Alături de acesta, se modifică întreaga familie lexicală, deci şi verbul !a firitisi, care are indicativul prezent eu firitisesc şi ei firitisesc, imperfectul el firitisea şi conjunctivul prezent el să firitisească. Există şi substantivul feminin !firitisire, cu genitiv-dativul firitisirii şi pluralul firitisiri.

! firoscos este un adjectiv/substantiv masculin folosit în sfera familiară şi populară, fiind format – se pare – prin compunere din „filosof din fire scos”, însemnând (mai ales ironic) „om priceput la toate, învăţat şi deştept”; are pluralul firoscoşi şi femininul firoscoasă-firoscoase, precum şi două posibilităţi de despărţire în silabe – fi-ros-cos/fi-ro-scos

* fişet („dulap metalic, pentru dosare, acte, cu închizătoare de siguranţă”) apare ca noutate, substantiv neutru cu pluralul fişete

Continuare »

* fezabilitate apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul fezabilităţii; termenul este un franţuzism şi denumeşte „însuşirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru”

! a fi apare cu o serie de precizări suplimentare; are următoarele forme la indicativ prezent – eu sunt, ei sunt (cu forma populară neaccentuată –s: mi-s, ăştia-s, şi regionalul îs), tu eşti (pronunţat corect ieşti), el este (pronunţat corect ieste, cu formă neaccentuată e – pronunţat ie, familiar –i: ăsta-i, regional îi), noi súntem, voi súnteţi; indicativ imperfect – eu eram, tu erai, el era, noi eram, voi eraţi, ei erau (pentru toate aceste situaţii, e iniţial se pronunţă corect ie); indicativ perfect simplu – eu fuséi/fui, noi fusérăm/fúrăm; indicativ mai-mult-ca-perfectul – eu fusésem, noi fuséserăm; conjunctivul prezent – eu să fiu, tu să fii, el să fie; condiţional – ar fi (cu forma inversă fír-ar pentru imprecaţii, blesteme); imperativ – fii!, negativ nu fi! şi plural (nu) fiţi!; gerunziul – fiind (se desparte fi-ind); participiul – fost

* fiábil se desparte fi-a-bil, este adjectiv masculin cu pluralul fiabili şi femininul fiabilă-fiabile; se foloseşte cu referire la instalaţii, aparate, echipamente, însemnând „care prezintă siguranţă în funcţionare”. Din aceeaşi familie lexicală, apare ca noutate şi *fiabilitate, substantiv feminin cu genitiv-dativul fiabilităţii.

* fibromatos se desparte fi-bro-ma-tos, adjectiv masculin cu pluralul fibromatoşi şi femininul fibromatoasă-fibromatoase. Profund legat prin înţeles, precizăm şi pe *fibromatoză, substantiv feminin cu genitiv-dativul fibromatozei.

! fie-mea este acceptat ca atare de noua normă (anterior era menţionat substantivul fie); celelalte forme sunt fie-ta şi fie-sa, structuri utilizate în registrul popular şi familiar, fiind alcătuite din substantiv feminin şi adjectiv pronominal posesiv; genitiv-dativul este fie-mii, fie-tii, fie-sii

Pe lângă verbul a semăna legat de agricultură, în limba română există şi a semăna moştenit din latinescul similare, care are, la rândul său, două sensuri fundamentale. Primul se referă la „a avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva”, fiind sinonim cu a aduce (cu), a se apropia, a se asemăna, a se asemui, a fi deopotrivă (sau la fel), a se potrivi. Foarte interesante sunt cuvintele cu acelaşi sens din fondul vechi sau folosite în anumite regiuni ale ţării – a (a)răduce, a se cumpăni, a se închipui, a se lovi, a se podobi.

Celălalt sens al termenului are în vedere nu atât o asemănare, cât o impresie a unei similitudini între două elemente. Utilizat în astfel de contexte, verbul se referă la „a avea aparenţa (de), a fi în aparenţă, a da semne (de), a face impresia (de)”, circumstanţe în care este sinonim cu a părea şi a (se) arăta. Mă gândesc la faptul că poate de aici vine expresia, foarte uzitată în limbajul colocvial, „seamănă, dar nu răsare”, dând în vileag falsa identitate presupusă şi mizând, într-un joc de cuvinte, pe semnificaţia celălalt verb a semăna.

Continuare »

! a se făţări este un verb din fondul vechi ce trece în clasa reflexivelor; indicativul prezent este el se făţăreşte, imperfectul el se făţărea, iar conjunctivul el să se făţărească. Aceeaşi modificare (devine reflexiv) o suferă şi sinonim său mai cunoscut – !a se făţărnici, care are indicativul prezent el se făţărniceşte, imperfectul el se făţărnicea şi conjunctivul prezent el să se făţărnicească.

* făzăniţa este femela fazanului, o noutate în DOOM2, substantiv feminin cu genitiv-dativul făzăniţei şi pluralul făzăniţe

* fâs apare ca substantiv neutru comun (diferit de interjecţia fâs, care este şi ea menţionată), folosit în limbajul familiar

* febricitate (fe-bri-ci-ta-te) este substantiv feminin cu genitiv-dativul febricităţii („tendinţă de a face febră; stare febrilă; entuziasm, căldură”)

! fecal apare ca adjectiv masculin (modificare a femininului fecală, care dispare); cuvântul are, totuşi, plural cu formă feminină, deoarece intră în combinaţie (unică, indicată de DOOM2) cu substantivul neutru produs

Nu tocmai perfectă