A trecut ceva mai mult de jumătate de an de la precedenta actualizare, dar în acest timp nu am stat degeaba, aşa că mult material nou este disponibil pe site. Pe lângă ce era deja, acum pot fi accesate peste 25.000 de sensuri noi. Am mai adăugat sute de înregistrări audio şi ilustraţii pentru sensuri, care cresc calitatea şi utilitatea dicţionarelor.

Am introdus şi o nouă facilitate: la unele sensuri se pot obţine rapid exemple de utilizare corespunzătoare prin simpla amplasare a cursorului deasupra cuvântului „exemple”, care apare spre sfârşitul rândului respectiv. Astfel, sensul poate fi înţeles mai bine şi, în unele cazuri, poate fi diferenţiat mai clar de alte sensuri pentru acelaşi termen. Vom continua să dezvoltăm şi această facilitate, astfel încât să puteţi beneficia de dicţionare cât mai folositoare.

Vechiul sistem de comentarii pentru termenii din dicţionare a fost integrat cu noul forum. Astfel, utilizatorii autentificaţi nu mai trebuie să-şi completeze numele şi adresa de e-mail atunci când scriu comentarii. În plus, numele este conectat automat cu profilul respectivului utilizator.

Sunt disponibile şi primele opţiuni pe baza contului de utilizator. Acestea permit abonarea prin e-mail la comentarii – fie la toate, fie doar la subiectele unde utilizatorul a scris cel puţin un comentariu. Astfel, cineva care pune o întrebare, va fi anunţat când apare un răspuns, chiar dacă aceasta se întâmplă după mai mult timp, fără a fi nevoie să tot verifice.

Sperăm ca prin aceste îmbunătăţiri, ca şi prin altele care nu sunt vizibile, sistemul de comentarii să devină un instrument colaborativ şi mai util. Nu ezitaţi să participaţi, e uşor!

Proiectul „eMulticult” urmăreşte crearea unui mediu virtual de învăţare a limbilor străine bazat pe înţelegerea şi familiarizarea cu contextul cultural al ţării respective

Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine după terminarea şcolii este un deziderat tot mai susţinut la nivel european. Proiectul „eMulticult”, care se încadrează în strategia pentru multilingvism aprobată de Comisia Europeană, propune o nouă metodă de a învăţa mai uşor o limbă străină.

Continuare »

Am fost contactat recent de domnul Patrick Chan, director al unei firme din Hong Kong, care m-a găsit pe mine, modest truditor pe plaiurile internetului, pentru a-l ajuta cu o afacere, care implică transferul unei mari sume de bani în România (îmi sună cunoscut, dar parcă Hong Kong nu e lângă Nigeria). Şi îmi scrie în dulcea limbă românească. Desigur, domnul respectiv este generos, dar sunt puţin nedumerit, pentru că îşi începe mesajul cu „Salutări de la tine” – adică nici nu am început, şi ceva e de la mine. Dar cu salutările sunt eu generos, aşa că nu-i bai, trec mai departe: „Este de înţeles că s-ar putea să fie puţin mai receptiv pentru că nu ştiu de mine, dar am o propunere de afaceri lucrative de interes comun de a împărtăşi cu tine”. Vedeţi ce înseamnă să fii ditamai directorul, ajungi să nu mai ştii de tine! Oricum, e om cinstit, nu ca pe la noi, şi ţine să mă asigure: „Tot cu privire la această tranzacţie este legal făcut fără a se smuci” (această utilizare a verbului „a se smuci” este de-a dreptul genială, o generaţie întreagă de poeţi nu a reuşit să o găsească). În final, mă roagă să păstrez discreţia, pentru că riscă mult, deşi nu are nimic de câştigat. Eu zic că nu are de ce să-şi facă griji, la cum se mişcă Poliţia pe la noi, aşa că nu m-am putut abţine să vă prezint aceste formulări de excepţie. Totuşi, vă rog să nu mai spuneţi la nimeni (hai, fie, maxim 2-3 prieteni)…

Un bărbat e adus în faţa judecătorului pentru că a omorât-o pe soţia lui.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă vreţi că tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie să ne expunetti motive cât de cât plauzibile care să vă poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecător, soţia mea era aşa de proastă încât nu am putut să mă controlez şi a trebuit să o arunc de la balcon.
– Declaraţia dumneavoastră este o mare obrăznicie şi, dacă nu vreţi ca juraţii să vă condamne, trebuie să aveţi argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, şi la parter locuieşte o familie de pitici. Părinţii au un metru şi copii chiar mai puţin. În ziua respectivă i-am spus soţiei:
– E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toţi sunt aşa mici!
– Dar – răspunde soţia – sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele, ştii, de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numeşte pigment.
– Mă laşi?! Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ăla se numeşte pergament.
– Cum poţi, dragă, să fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
Domnule judecător, vă închipuiţi că mi-am înghiţit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuţia asta aberantă. M-am aşezat pe fotoliu şi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine, că apare soţia mea lângă mine, cu o carte în mâna şi îmi spune:
– Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeşte carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeşte Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mâna şi îi spun:
– Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.
– Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecţii de franceză mie, care am făcut meditaţii cu un vector de la facultate!
– Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
– Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ăla a fost Hector şi era troian.
– Hector e unitate de măsură a suprafaţei, blegule.
– Ăla e hectar, draga mea.
– Mă uimeşti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
– Ăla se numeşte nectar – spun eu oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai, eu ştiu sigur că era şi o melodie pe tema asta, pe care o
cântau două prietene în duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Mă scoţi din sărite, eşti aşa de încuiat! Duet e când doi bărbaţi se bat cu săbiile.
– Ăla se numeşte duel.
– Pe dracu’, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
Domnule judecator, aveam „tunel“ pe limbă, dar am simţit că mi se face negru în faţa ochilor şi nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.
Linişte în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveşte cu el puternic şi spune:
– Eşti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector…