! a înjgheba este verb şi primeşte două forme pentru indicativ prezent – el înjgheabă/înjghebează. Substantivul provenit din infinitivul lung este !înjghebare, feminin cu genitiv-dativul înjghebării şi pluralul înjghebări.

* în jur apare ca locuţiune adverbială, la fel ca şi *în jur de. Din seria locuţiunilor prepoziţionale sunt menţionate *în juru-, cu dativul (în juru-i), şi *în jurul, cu genitivul (în jurul lui).

* în locu- este locuţiune prepoziţională cu dativul (în locu-i). Structura *în locul apare cu două articole separate: fie locuţiune prepoziţională – în locul lui, fie ca prepoziţie + substantiv (+adjectiv) – în locul acela.

* înmiit e adjectiv masculin cu pluralul înmiiţi şi femininul înmiită-înmiite

! a înnemuri este sinonim cu a imortaliza, termen învechit cu indicativul prezent eu înnemuresc şi ei înnemuresc, imperfectul el înnemurea şi conjunctivul prezent să înnemurească. Acelaşi termen, cu valoare reflexivă – !a se înnemuri, este regionalism sinonim cu a se înrudi, paradigma fiind aceeaşi.

! înfundat apare ca substantiv neutru (fără a i se mai limita, se pare, folosirea la structura pe înfundate); termenul se referă la „faptul de a (se) înfunda”

* a înfurca înseamnă „a lua cu furca”; este învechit şi popular, verb cu indicativul prezent înfurcă, imperfectul înfurca şi conjunctivul să înfurce

! a se înfurci este sinonim cu a se bifurca; este un reflexiv utilizat în sfera populară, verb cu indicativul prezent se înfurceşte, imperfectul se înfurca şi conjunctivul prezent să se înfurcească

! a îngăima (în-găi-ma) are acum câte două forme acceptate pentru indicativ prezent eu îngăim/îngaim, tu îngăimi/îngaimi, păstrând câte una pentru persoana a III-a – el îngaimă şi conjunctivul prezent el să îngaime

! a se îngâmfa trece în clasa reflexivelor şi are tot câte două forme – indicativ prezent el se îngâmfează/îngâmfă. Din aceeaşi familie lexicală, !îngâmfare este substantiv feminin cu genitiv-dativul îngâmfării (forma de plural nu mai este precizată).

* a se înduşmăni este un regionalism, verb reflexiv cu indicativul prezent se înduşmăneşte, imperfectul se înduşmănea şi conjunctivul prezent să se înduşmănească

* în faţă- apare ca locuţiune prepoziţională, în structuri de tipul în faţa-i

! a înfiripa rămâne cu o singură formă, pentru indicativ prezent se păstrează înfiripă

! a înfoia îşi simplifică şi el formele: indicativ prezent el înfoaie şi noi înfoiem, conjunctiv prezent să înfoaie şi gerunziul înfoind

! a se înfrupta trece în clasa reflexivelor (se înfruptă), la fel ca şi !a se înfumura (se înfumurează)

! a îndoi apare de trei ori în DOOM2; atunci când înseamnă a împături, a încovoia, îşi păstrează formele consemnate în vechile documente; în situaţia în care este sinonim cu a dubla, verbul are indicativul prezent eu îndoi, tu îndoi, el îndoaie şi ei îndoaie, imperfectul el îndoia şi conjunctivul prezent să îndoiască; cel de-al treilea sens are valoare reflexivă, cu indicativul prezent el se îndoieşte, imperfectul el se îndoia şi conjunctivul să se îndoiască

* îndoit face parte din aceeaşi familie lexicală, este adjectiv masculin cu pluralul îndoiţi şi femininul îndoită-îndoite. Este precizat, de asemenea, *îndoit ca substantiv neutru.

* a îndosaria (în-do-sa-ri-a) este verb cu indicativul prezent el îndosariază, noi îndosariem (în-do-sa-ri-em); conjunctiv prezent el să îndosarieze şi gerunziul îndosariind (în-do-sa-ri-ind). Apare substantivul *îndosariere (în-do-sa-ri-e-re), feminin cu genitiv-dativul îndosarierii şi pluralul îndosarieri.

*în dreptu- este locuţiune prepoziţională, în structuri de tipul în dreptu-i. De asemenea, apare locuţiunea prepoziţională *în dreptul (lui).

* îndrumător apare cu o valoare morfologică nouă, substantiv neutru cu pluralul îndrumătoare

! a se îndărătnici trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se îndărătniceşte, imperfectul el se îndărătnicea, conjunctivul prezent să se îndărătnicească

* îndărătu- este prepoziţie care cere dativul – îndărătu-i

! a se îndeletnici este verb reflexiv cu indicativul prezent el se îndeletniceşte, imperfectul se îndeletnicea şi conjunctivul să se îndeletnicească

* îndemâna apare ca element al locuţiunii prepoziţionale la îndemâna. Din aceeaşi familie lexicală, verbul !a se îndemâna trece în clasa reflexivelor (modificarea este surprinzătoare, deoarece termenul face parte din fondul vechi al limbii); are indicativul prezent se îndemânează. Termenul !îndemână este recomandat pentru utilizarea în locuţiunea adverbială la îndemână.

! îndestul este termen învechit, adjectiv masculin cu pluralul îndestui şi femininul îndestulă-îndestule

* încrezut apare ca lexem ce are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul încrezuţi şi femininul încrezută-încrezute

! a se încruci trece în clasa reflexivelor; este echivalent al lui a se cruci, având indicativul prezent el se încruceşte, imperfectul el se încrucea şi conjunctivul el să se încrucească

! a se încuiba este reflexiv cu indicativul prezent se încuibează („a se instala undeva unde nu este dorit; a pătrunde adânc, a se înrădăcina”)

! a se încumeta este inclus şi el între reflexive, cu indicativul prezent eu mă încumet, el se încumetă şi conjunctivul prezent să se încumete („a îndrăzni, a cuteza”)

! a se încumetri (în-cu-me-tri) e termen popular, verb reflexiv cu indicativul prezent el se încumetreşte, imperfectul el se încumetrea şi conjunctivul să se încumetrească („a se înrudi prin cumetrie”). Din aceeaşi familie lexicală, !a se încuscri are şi el valoare reflexivă, cu indicativul prezent se încuscreşte, imperfectul se încuscrea şi conjunctivul să se încuscrească.