a preţui
Verbul a prețui s-a format, prin derivare cu sufixul -ui, din substantivul preț de la care îi vin, de altfel, toate sensurile. Înseamnă, în primul rând, „a stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani”, fiind sinonim, în această situație, cu a aprecia, a estima, a evalua, a prețălui. Pentru aceasta, este necesar „a examina calitativ și cantitativ”. Foarte interesant mi se pare antonimul (derivat), care este a disprețui, ce pare a fi primit ceva conotații suplimentare.
Pe de altă parte, verbul se referă la „a reprezenta o anumită valoare materială, a avea un preț”, moment în care devine echivalent al lui a cântări, a costa, a face, a valora. Având în vedere deopotrivă aceste două sensuri, în limbajul familiar se folosesc expresii de tipul a ști cât prețuiește (cineva sau ceva), cu sensul de „a aprecia la justa valoare, a nu-și face iluzii cu privire la cineva sau ceva”.
Continuare »
