Verbul a amalgama a constituit o mare surpriză pentru mine. Deşi aveam impresia că ştiu ce înseamnă, am aflat abia acum despre folosirea sa, cu sens propriu, în domeniul chimiei, presupunând aliajul mercurului cu un alt metal. Una dintre cele mai des întâlnite utilizări ale procedeului este extragerea, cu ajutorul mercurului, a aurului şi argintului din minereuri, deoarece amalgamarea acestor metale preţioase este una dintre cele mai uşoare. De asemenea, argintarea diferitelor obiecte de cupru sau alamă se face prin acoperire cu un amalgam de argint (simplă amestecare a metalelor la rece), din care apoi se îndepărtează mercurul prin încălzire. Combinaţiile mercurului sunt socotite printre cele mai toxice substanţe minerale, acest metal fiind otravă cumulativă şi, neavând niciun rol biologic, nu există mecanism de eliminare din organism.

Continuare »

Verbul a alege mi s-a părut, la o primă lectură, foarte bogat în sensuri, cu utilizări extrem de diverse. Elementul fundamental pentru sensul termenului pare a fi factorul „preferinţă”, deşi am serioase dubii că alegem întotdeauna ceea ce ne place. Dar este evident că opţiunea pentru ceva sau pentru altceva se fundamentează pe un raţionament, pe o trecere în revistă a aspectelor pozitive şi negative. Vorbim, prin urmare, de „a prefera ceva sau pe cineva, a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane”, sau cel puţin „a considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau altceva)” ori „a deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi”. Unul dintre cele mai actuale sensuri se referă la gestul democratic de „a desemna pe cineva prin vot”, iar unul dintre cele mai practice trimite la „a (se) împărţi formând mai multe grupe” (sens care are ataşată şi expresia a alege cărare „a despărţi părul în două cu pieptenele”).

Continuare »

Site-ul ro-en.ro vă aduce o facilitate unică şi deosebit de utilă: traducerile conjugărilor tuturor verbelor (sunt câteva verbe exceptate, dar puţine).

După cum se ştie, în dicţionare verbele apar la infinitiv. Atunci când în dicţionarele bilingve disponibile pe ro-en.ro este găsită traducerea unui verb, apare şi comanda corespunzătoare „conjugări”, care conduce la un grup de pagini specifice. Timpul se poate selecta din partea de sus.

Pentru început, facilitatea prezintă variantele enunţiative afirmative, inclusiv formele contrase, când acestea există. Sunt în lucru cele interogative şi negative. Pentru viitor sunt avute în vedere şi alte extensii.

Conjugarea verbelor este o treabă complexă. Acum sunt peste 6 milioane de conjugări traduse. La un volum atât de mare de informaţii, cu tot felul de reguli şi excepţii, este posibil să mai fie şi scăpări. Dacă observaţi probleme, nu ezitaţi să le semnalaţi.

Primul sens al verbului a compara se referă la punerea alături, la examinarea simultană sau succesivă a două sau mai multe elemente, pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele. Unul dintre cele mai utilizate sinonime este a confrunta, fără – obligatoriu – semnificaţia lui beligerantă. Cu sensuri relativ diferite, verbul stabileşte sinonimie cu a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) asemui, a (se) potrivi. Folosit cu nuanţă negativă şi pentru a sublinia un dezavantaj, o pierdere prin comparaţie, verbul are sensul de a (se ) măsura, a se pune cu cineva, în structuri precum „Mă compar eu cu tine?” sau „Nu mă compar eu cu tine!”

Continuare »

Rostul cel mai firesc al verbului a (se) mira este de a sublinia surpriza asociată vederii, auzirii sau aflării unei informaţii, stabilind sinonimie cu a (se) întreba, a (se) nedumeri, a (se) minuna, a (se) uimi. Dicţionarele de sinonime, însă, par a ne azvârli într-o dimensiune întunecată a cuvântului, pentru că majoritatea termenilor pe care îi consemnează sunt conotaţi negativ: a tremura, a (se) cutremura, a (se) încrâncena, a (se) înfiora, a (se) înfricoşa, a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta, a zgudui.

Contrar acestora, mie mi-s dragi în mod deosebit expresiile. „Te miri ce” sau „te miri cine”, „te miri cum” şi „te miri unde” sugerează, utilizând un tu generic, o universalizare a reacţiei omeneşti în faţa surprizelor de tot felul. Cumva dimpotrivă, construcţiile de tipul „mă miram eu să” ori „mă miram eu să nu” subliniază o oarece anticipare, o aşteptare ce pare a fi contrazisă iniţial, pentru a fi apoi definitiv confirmată.

Continuare »

Verbul a irosi este unul aproape prin excelenţă conotat negativ, care asociază în plan mental consumul cu risipa, folosirea cu nechibzuinţa, împrăştierea cu excesul, efortul cu inutilitatea. Avem, prin urmare, sinonimie cu a pierde, a risipi, a cheltui, a prăpădi. Iar ceea ce mi se pare mie evident tot citind explicaţii prin dicţionare e că există situaţii când aşezarea lângă a irosi a unor termeni ca inutil şi degeaba e suspect de apropiată de pleonasm. Verbul se poate referi la bani sau bunuri materiale, dar şi la elemente mai puţin concrete ale existenţei unui om, ca energia, sănătatea ori viaţa, chiar.

Continuare »